Emil Botta – Dulciule Ascunsule

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin, și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.Geme frunză!Vai, geme ea.Și cade veștedă, cade frunza.Ah,Orfeu al codrului verde,spune-mi cântecul.Mi-e dor a mă pierde.Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!Fă să nu mai fiu!.Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii … Citește mai mult