Mircea Manolescu – Dulăul și Ariciul
Un ditamai dulăul din nu ştiu care rasă,O specie-n tot cazul vestită şi aleasă,Tihnit într-o ogradă se încălzea la soare.Era pe la amiază, sau după, mi se pare.Cum sta aşa cu botul pe labele din faţă,Clipind spre trocul unde se bălăcea o raţă,Urechea lui atentă, cu vârful ridicat,Surprinse-n atmosferă un fâşâit ciudat.Când îşi întoarse capul, … Citește mai mult