dulău

Mircea Manolescu – Dulăul și Ariciul

de

Un ditamai dulăul din nu ştiu care rasă,O specie-n tot cazul vestită şi aleasă,Tihnit într-o ogradă se încălzea la soare.Era pe la amiază, sau după, mi se pare.Cum sta aşa cu botul pe labele din faţă,Clipind spre trocul unde se bălăcea o raţă,Urechea lui atentă, cu vârful ridicat,Surprinse-n atmosferă un fâşâit ciudat.Când îşi întoarse capul, … Citește mai mult

Alecu Donici – Doi Câini

de

Un câine, de pe neam dulău,Prielnic, credincios către stăpânul său,Odată au văzutPe vechiul cunoscut,Juju, căţel tărcat,Ce din ogradă an în curte s-au luatŞi carele acum la o fereastră-n casă,Şezând pe un covor de cele mai frumoase,Afară mândru se uita.— Jujucă: ce mai faci mata?Întreabă câinele, din coadă dând încet.(Acesta între câini e semnul de respect.)— … Citește mai mult