Gunter Grass - Dulap Deschis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Jos sunt pantofii.
Se tem de un gândac
pe drumul de plecare,
de un bănuț pe drumul de întoarcere.
De gândac și bănuț, pe care ar putea călca,
până se imprimă.
Sus e patria pălăriilor.
Acoperă-te, acoperă, acoperit.
Incredibile pene,
cum se cheamă pasărea,
unde i se rostogolea privirea
când și-a dat seama că era prea pestriță?
Bilele albe care dorm prin buzunare,
visează molii.
Aici lipsește un nasture,
în centură se obosește șarpele.
Mătase dureroasă,
ochiul boului și alte flori incendiare,
toamna, care devine rochie,
umplută cu carne în fiecare duminică
și cu sarea lenjeriei împăturite.
Înainte ca dulapul să tacă, să devină lemn,
o rudă îndepărtată a molidului, –
cine va purta paltonul
când vei fi mort?
Mişcându-şi mâna în mânecă,
întâmpinând orice mișcare?
Cine o să ridice gulerul,
o să stea în fața imaginilor
și va fi singur sub clopotul vântos?

Arthur Rimbaud - Dulapul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare.
Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar
Un vin străvechi, – miresme ciudat de-ameţitoare.
În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică,
Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.
Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, –
Cărunt sau blond, – portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.
Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.

dulap – Versuri.pro

Gunter Grass - Dulap Deschis

Arthur Rimbaud - Dulapul