duhuri – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Cântecul Duhurilor Peste Ape

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sufletul nostru
I-asemeni apei:
Din cer se iscă,
La cer se suie
Și iar coboară
Către pământuri,
Veșnic altfel.
De sus țâșnește,
Din stânci abrupte,
Șuvoi curat,
Apoi se sparge
În nori de spumă,
Pe stei golaș.
Primit ușure,
Se-nvăluiește-n
Vuiet blând,
Jos, spre adâncuri.
De-apar în drumu-i
Stânci împotrivă,
Spumegă-amarnic,
Treaptă cu treaptă,
Către-abis.
Pe patu-i molcom,
Șerpuie-n văile verzi,
Și-n lacul cel neted,
Chipul își scaldă
Stelele toate.
Vântu-i al undei
Dulce logodnic;
El, din străfunduri,
Miscă talazuri.
Suflet al nostru,
Cum semeni tu apei!
Soartă a noastră,
Cum semeni cu vântul!

Georg Trakl - Amurg Cu Duhuri - 1-A Varianta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Liniștită dispare sub poala pădurii
O-ntunecată jivină;
Lin pe colină se curmă vântul de seară.
Curând amuțește tânguirea mierlei,
Iar flautele toamnei
Tac printre trestii.
Cu spini argintii
Gerul se-nfige în noi,
Muribunzi aplecați peste morminte.
Sus albaștri nori se destramă;
Din neagră năruire
Pășiră îngerii Domnului strălucitori.

Georg Trakl - Amurg Cu Duhuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Liniștită apare sub poala pădurii
O-ntunecată jivină;
Lin pe colină se curmă vântul de seară.
Amuțește tânguirea mierlei,
Iar flautele toamnei, suave,
Tac printre trestii.
Pe negru nor
Beat de mac rătăcești
Pe iazu-nnoptat.
Pe cerul cu stele,
Întruna răsună vocea lunară-a surorii
Prin noaptea cu duhuri.

Edgar Allan Poe - Duhurile Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Sufletul singur va fi stând
Sub recea piatră de mormânt;
Și nimeni, între mulți, nu va
Să ispitească taina ta.

II.
Stai molcum în singurătate,
Căci nu ești părăsit; doar ale
Morților ce-au fost toate
Cu tine-n timpul vieții tale,
Sunt lângă tine și vor face
Asupra-ți umbră. Fii pe pace!

III.
Noaptea, clară, acum, se va cerni,
Stelele-n jur nu vor privi
Din tronurile lor din slavă
Cu nădejdea-n lumina lor suavă,
Ci roșiile lor goluri orbitale
Părea-vor slăbiciunile tale
O febră și-o arsură vie
Ca să te ardă-n veșnicie.

IV.
Ai gânduri, nu le poți goni;
Vedenii, nu se vor topi.
De-acum din recii tăi fiori
Nu mai trec roua de pe flori.
Boarea – răsuflul Domnului – e lină.

V.
Și negura de pe colină,
Statornică umbră, subțire,
Un simbol e, și-o amintire.
Atârnă pe copacii serii
Ca un misteriu-ntre misterii.

Friedrich Nietzsche - Apusul Soarelui 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu multă vreme vei mai fi însetată
tu, inimă-n pârjol!
Făgăduința e-n văzduh,
mă abură din guri necunoscute,
– răcoarea mare vine..
Soarele meu mă dogorea-n amiază:
fiți binevenite-aici, la mine,
neașteptate vânturi,
voi, răcoroaselor duhuri ale după-amiezii!.
Adie aerul, străin și pur.
Cu coada ochiului, piezișe
priviri ispititoare
nu-mi aruncă noaptea?
Fii tare, inimă bărbată!
Și nu-ntreba: de ce?

Friedrich Holderlin - Norul de Purpură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Norul de purpură adunat acolo, / Pe partea stângă a munților Alpi, / Și pe ... →

Lucian Blaga - Duhuri și Oglinzi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Duhurilor nu le place spațiul nostru
cu-atâtea silnicii ce se fac simțite.
Duhurile nu se simt la locul lor
pe unde buha uhuie înfiorând.
Pe unde latră cățelul-pământului
ele se simt la fiece pas stingherite.
Duhurilor nu le place pe pământ
să se-ntâlnească, neașteptat, cu noi.
Suferind ofense, pe cari încearcă să le uite,
sfioase, ele se retrag, încetișor,
în spațiul adânc, dar ireal, din oglinzi,
unde pot trăi după pravila lor.