Percy Bysshe Shelley – Lauda Frumuseții Intelectuale II
Unde te-ai dus, o, duh al Frumuseții,Care cu mândrele-ți culori sfințeștiOricare gând și chipuri omenești?De ce ne lași pustie valea vieții,Sub stăpânirea beznei și-a tristeții?De ce nu-i soarele mereuPeste izvoare curcubeu?De ce se stinge tot ce îndrăgești?De ce vin spaima și mormântulSă ne întunece pământul?De ce-n a omului făpturăE loc și de iubire și de … Citește mai mult