Daniel Vişan-Dimitriu – Drumul Alb
Pașii mei pământeni se așternîntr-o salbă de-un alb nesfârșitce se-ntinde și pare grăbitsă devină un alb de infern.Pe întinsul de-acum răvășit,se înșiră ca pe-un portativnote scurte-așezate naivîntr-o doină cum n-ai auzit.Sunt doar pașii mânați de un dorpe un drum căutat și doritspre un loc ce așteaptă-ncălzit,cu o ușă ce n-are zăvor.Unde focul pocnește-n scântei,iar pe … Citește mai mult