drumetie – Versuri.pro

Karma - Munții Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1. Merg pe unduite căi
Încâlciți sunt pașii mei
Rucsacul mă apasă greu
Iară eu prin munți mereu.

R: Mă întorc și pașii-s grei
Las în urmă munții mei
Mă întorc și pașii-s grei
Mă gândesc numai la ei.

2. Munții cât am străbătut
Să m-opresc nu am putut
Înfruntând și ploi și vânt
Vreau pe creste să ajung.

3. Cerul arde-n curcubeu
Iară eu prin munți mereu
Rucsacul mă apasă greu
Încâlcit e drumul meu

Maria Ciobanu - Am Pornit-o Pe Drumeag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când porni de dimineață
Soarele m-ardea din față,
Am pornit-o pe drumeag
La neicuț-al meu cel drag,
Pe la drumul jumătate
Soarele m-ardea din spate,
Inima mi-ardea și ea
Mai tare ca flacăra.
Mă opri la un izvor
Să răcoresc al meu dor,
Apa însă mi-a vorbit
Tot de dor și de iubit,
Mă opri și-ntr-o pădure
Lângă tufele cu mure,
Frunzele, la fel și ele,
Cântau dragostile mele.
Mă opri într-o câmpie
Unde-n tril de ciocârlie
De iubire și de dor
Cântau păsările-n cor,
Pe la asfințit de soare
Îmi ieși neicuța-n cale,
Ardeam mai tare ca focul
De nu ne mai găseam locul.

Matsuo Basho - Note de Drumeție 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din marginea drumului / Hibiscusul s-a lăsat / păscut de cal. →

Mircea Baniciu - Hanul Ulciorului Nesecat (1979)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vin din zarea-ndepărtată,
Vin ca gândul fără pată,
Călăreții ca nămeții,
Pulbere în calea vieții.
Cu pieptare-nflorate
Și cu săbii pe sub coate,
Vai ce zboară pe sub soare
Spumegând peste hotare.
Unde vin și unde se duc ei,
Aprigi, înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Nai nai, ti rai ti ra ti di ti du du du..

Costica David - Vino Cu Noi La Munte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era dimineața pe-un peron banal,
gara parcă era un furnicar,
toți erau grăbiți, nu păreau normali,
cărau la bagaje parcă erau hamali.
Se căutau gălăgioși din priviri,
se-mbrățișau râzând la întâlniri,
tu te întrebai oare de n-ai nimerit
intr-un târg de păsări cu mii de colivii.
Vino cu noi la munte,
vino pe creste cărunte,
nu te gândi dacă va fi frumos sau bine,
urcă-te-n tren și totul va veni de la sine.
Vino cu noi în munți,
vino freamătul pădurii s-asculți,
pe cărări ascunse de umbra brazilor,
sus pe înălțimi vei simți vraja munților.
Te-ai sculat devreme și-ai plecat grăbit,
cei cu care plecai nu au mai venit,
singur nu știai ce să faci mai întâi,
să te-ntorci acasă sau să rămâi.
Te-ai urcat în tren, abia ai avut loc,
ți-a spus „fie ce-o fi, merg la noroc”,
era o zi senină frumoasă de vară,
mergeai la munte pentru prima oară.
Trenul a plecat și-a apărut nașul,
n-aveai bilet și te-nroșiseși ca racul,
ai început să te bâlbâi, ți-ai revenit apoi,
când cei din vagon au strigat „și el e cu noi!”.
Te-au luat după umeri, te-au chemat lângă ei,
nici nu gândeai că ei vor fi prietenii tăi,
erau veseli, cântau, aveau și-o chitară, cântau
cântece de munte ce le-auzeai prima oară.
Anii au trecut, acum zâmbești,
când ești în gară mereu ți-amintești,
când vezi câte unul parcă-i pierdut,
așa ai fost și tu la început.
Te uiți la el și îl privești,
de tine îți reamintești,
te-apropii de el și-i spui ceva,
cuvinte banale ce le-ai auzit cândva.

Costica David - Dor De Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când frunze se aștern covor peste pământ
Când șoapte de izvoare, se pierd în adieri de vânt
Când munții se înalță cu crestele în nori
Când brazii se trezesc pe cărări de dor.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

2) Când trenurile duc în cele patru zări
Când gândurile toate zbor în depărtări
Când gările ne-așteaptă să revenim mereu
Când pentru noi, au doar un singur traseu.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

3) Când așteptăm fiorii la clipa întâlnirii
Când ne-ntâlnim suntem în culmea fericirii
Când parcă timpul s-a oprit, iar ceasul stă pe loc
Când trenul merge-ncet parcă ar fi un melc.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

Calistrat Hogaș - Pe Drumuri de Munte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Niciun nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Niciun vânt nu mișca aerul, și grâul, în lanurile de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante. Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime. Totul începuse a se deștepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins de o liniște, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnă: și firea întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși.

Carmen Sylva - Spre Culmi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăsând Sinaia, plaiul suitor răzbate
Spre stânci rostogolite într-al Peleșului vad,
Peste puhoaie, ferigi, buturugi, zăgazuri răsturnate,
Acolo izbucnesc Carpații o cetate din oștiri de brad.
Bucegii amenință ca iazme-n urmă, dedesubt,
Pe când urcușul, drum spre cer desface,
La văgăuna unde stau molizii cu vârful rupt,
Cuvântul sufletului, cântec se preface.
Torentul prăbușit, în fund de văi vuiește,
Când din hățiș spre pragul crestelor călcând,
În legănat, cu nepăsare ursul hoinărește,
Iar vulturul pe slăvi rotește priveghind.
Din nori giulgiu negru zdrențuind,
Urieșii mână turma de balauri și jivini,
Furtuna duduie-n cazanele de smoală clocotind,
Amnarul fulgerelor bate, scăpărând lumini.
Trăsnite trunchiuri spre adânc de hăuri năruiesc,
Spărgând răsunet, prin singurătăți de veșnicie,
Împărăția pietrei și-ntreg îndemnul Firei stăruiesc:
„Înalță-te în tine, spre Tărie”.

Cântece de munte - Imnul Prieteniei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Printre văi și printre creste
Ne-am adunat ca-ntr-o poveste
La sfârșit de săptămână
Să fim iarăși împreună
Refren:
Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Și-odat’ cu noi o lume știe
La munte totu-i minunat
Chiar de suntem dintre dealuri
Din Brașov sau alt oraș
Muntele ne-i idealul
La urcuș suntem fruntași
Refren..
Mai chiulim și de la școală
De la muncă mai lipsim
Vrem să fim echipă întreagă
Și să nu-i dezamăgim
N-am venit pentru trasee
Nici insigne ce scânteie
Vrem să-ntindem prietenia
Peste toată România
Refren..

Johann Wolfgang Von Goethe - Binecuvântarea Drumețului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-acuma ani de drumeție-ncep să vină
Și orice pas de călător e îndoielnic,
El, ce e drept, nu cântă, nu se-nchină;
Dar când un drum se-arată neprielnic,
Prima privire, care-n ceață-așteaptă,
Spre pieptul său și-al celor dragi se-ndreaptă.