drum de tara – Versuri.pro

Mihail Săulescu - Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un drum de țară lung,
Din loc în loc,
Fantastice troițe,
Sub soarele de foc,
Și-ntind schiloade brațe obosite
De arșița de iulie chinuite.
Noi mergem amândoi pe drumul lung,
Dar de căldură nici nu mai simțim,
O! nici de unde am pornit,
Dar mai ales nici unde ne oprim,
Vom merge-așa
La nesfârșit,
Printre troițe schilodite
De ploaie și de vânt,
De soare și căldură.
Vom merge-așa, mereu, pe negândite,
Cu trupurile tot mai obosite,
Vom întâlni un han, departe, poate,
Ori poate o fântână,
Dar ce ne pasă?
Mergem –
Și arșița ne-apasă,
Și poate arșița ne mână
Spre-un han, departe, ori către o fântână;
Deși doar altceva ne-o fi făcut
Să mergem pe un drum tăcut
Și plin de-atâta soare,
Care ne arde, care ne dogoare.
Ne ducem legănându-ne greoi,
Cu gândurile moarte-n noi,
Cu trupurile obosite,
Ca și troițele ce par,
Pe drumul înălțat pe nesimțite,
Că suie fiecare un calvar.

Daniel Vişan-Dimitriu - O Zi de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mergeam pe-un drum de țară,
desculț, demult, în vară,
cu capul gol, în soare,
privind spre praful care
se înălța cuminte,
în aerul fierbinte,
făcându-mi, ca un faur,
picioarele de aur.
O adiere blândă,
o pasăre plăpândă,
un tril de ciocârlie
în zarea azurie.
Un câmp cu maci în floare,
privirea visătoare,
și-o liniște deplină
în mintea mea senină.
Am coborât o vale,
ușor, mergând agale,
spre colțul de pădure
și-n gesturi imature,
zburdând cu veselie
și plin de energie,
m-am aruncat în râu.
Ce viață! Ce desfrâu!
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 iun. 2015, Vol. “Călător prin gânduri”)

Octavian Goga - Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inimă.
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de țară,
Cine-și mai aduce-aminte
Câți drumeți te cercetară?.
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Și-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte.
Călători pribegi în lume,
Toți stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume..
Tu la toți le-ai dat hodină,
Și le-ai dat popas în cale,
Pân’ s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnițelor tale.
Azi ești goală și săracă,
Și crâșmaru-ți dă să moară,
Cine să-ți mai treacă pragul,
Făgădău la drum de țară?..

Ion Pillat - Hanul cu Rândunici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Colo-n umbra nucului
Sta din vremea turcului,
Leagănul urzicilor,
Hanul rândunicilor.
Han vestit la drum de țară, han cu strașină afară,
Vechi de când e lumea — spun
Cărăușii cu chervanul cari pe vremi își lăsau banul
Pe-o bardacă de vin bun.
Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de viță,
Cu păianjeni în garlici.
Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucăușă,
Miile de rândunici.
Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul
Hornului pe-ntins hotar,
Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă,
Primitorul tău umbrar.
Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare
Țuica de-aur și nicicând
Pe haiducii lați în spate, lăutari pe îndelete,
N-o să-i mai auzi cântând.
Han uitat la drum de țară, han cu strașină afară,
Han pustiu și părăsit,
Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară —
Eu la tine am venit
Ca să-mi fii, han vechi, tovarăș, ca s-adorm la vatră iarăși,
Să mă scol în zori aici..
Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare
Până-n suflet rândunici.