Rămăsesem șocat
De ceea ce zărisem,
Un suflet rece fără păcate,
cadaveric pe jos.
Aud o sirenă în depărtare,
Cum se apropia de noi
Dar mai are rost oare,
Să-i dea viața înapoi?

De prisos m-am pus
În genunchi, rostind o rugăciune,
Poate, poate îi va ajuta în viața
De apoi.
Și mă gândesc la criminalul,
Care a făcut așa ceva,
Nici prin gând nu mi-ar fi
șerpuit, o asemenea oroare.

Care a luat un suflet cald
Dintre noi, și l-a făcut
Să plece zadarnic, în altă omenie,
Fără vreun pic de ajutor.
Un om cumsecade, cu o viață
Ca a noastră, a pierdut șansa
Lumii noastre, de-a o mai putea
Vedea și-n ziua de mâine.

Sper să se facă dreptate,
Cum Dumnezeu a făcut
cu Adam și Eva, omorâtorul
să fie prins, fără vreun pic
de compatimire.
Și să fie judecat,
pentru faptele sale
și-n viața de apoi,
ce va urma.

Muncim bătuți și-njurați
În lanțul vrerii voastre.
De mici copii ne ferecați,
Cu munci de iad ne-mpovărați
Și râdeți voi, cei ne-ndurați,
De plângerile noastre.

Cruzimea voastră de păgâni
Pe drumuri ne aruncă
Când suntem bolnavi ori bătrâni,
Căci vi-s mai dragi ai voștri câini
Ca noi, când ni s-au dus din mâini
Puterile de muncă!

Ne-nchideți viața ca-n mormânt,
În fabrici și uzine,
Și ne răpiți al firii cânt
Și florile și cerul sfânt
Și dulcea batere de vânt
Și zările senine.

Ne stingeți al vieții drag
Și toată bucuria.
Și albi și rumeni ca un frag,
Zâmbind când ne vedeți șirag
De foame-mpinși la-al vostru prag
Să vă cerșim robia.

Copiii dragi, ni-i aruncăm
Și mila ne omoară!
Și mila-n plâns ne-o înecăm.
Căci foamea cum să le-o-mpăcăm?
Când după muncă noi plecăm
Flămânzi din zori în seară!

În bietul nostru suflet frânt
Răbdarea-și frânge vadul.
Și totuși n-avem crezământ,
Și pentru noi, sub cerul sfânt,
Din tată-n fiu pe-acest pământ
Ne tot întindeți iadul.

În câmp, la munci plecăm în zori
Copii, și tați și mame,
Și-n foc de soare și-n sudori
Muncim să v-adunăm comori,
Călăilor – neștiutori
De trudă și de foame!

Ai voștri zbiri cu cap zălud,
Când truda grea ne frânge,
De-al vostru plac ei nu ne-aud
Nici rugi, nici plâns, ci tot mai crud
Pe trup ne ard cu biciul ud
Și greu de-a nostru sânge!

Pierim topiți de chin și boli,
Ne frânge jelea, pieptul!
Răbdând, la voi trimitem soli
Cu plâns în jălbi, și stăm domoli,
Că-n legi ați scris: ”Să nu te scoli
Cu sila să-ți iei dreptul”.

Dreptatea noastră – sfânt odor,
Voi ne-ați închiso-n carte.
Și-ai noștri toți dreptate vor,
Dar vrerii lor ei pun zăvor,
Căci astăzi al dreptății dor
E lanț, și plumbi, și moarte.

Din prunci și pân’ pierim moșnegi
Tot bici de foc ne bate!
Și ne-ați legat în lanț de legi,
Și bir, și oști, și popi, și regi,
Și raiul vieții voastre-ntregi
Ne-ați tot trântit în spate!

De-amarul greu, de nenoroc,
Ni-i stins din piept avântul.
Ni-i cântul plâns și plânsul foc,
Dreptatea batere de joc
Și-abia avem pe lume loc
Să ne săpăm mormântul.

Și-al tuturor e-acest pământ
A tuturor dreptatea,
Și-amarul plâns și dragul cânt
Și tot ce-i bun, frumos și sfânt
Și totuși până la mormânt
Ne ducem greutatea.

Dar într-o zi, din văi, din munți,
Din sate și orașe,
Voinici, femei, bărbați cărunți
Se vor scula, și tari, și crunți
Vor pune-n praf a voastre frunți,
Jivinilor trufașe!

Și tigri fi-vor blânzii miei,
De s-o-ngrozi și firea
Când răsculați cu sfânt temei,
Cu brațe de puternici zei,
În neagra răsculare a ei
Va trece prăbușirea!

Ca recea spaimă tremurând,
În tină, la picioare,
Iertare veți cerși, plângând..
Iar noi, trufași pe voi călcând,
Vom râde-n hohot auzind
Că mai cerșiți iertare.

La cerul greu de îndurări
Zvârli-vom răzvrătirea
Un iad de țipăt și strigări
Și mări de flăcări, mândre mări,
Vor bate-n cer, spre depărtări,
Gonind din lume zarea.

Poveștilor și morții dând
Sodoma și Gomora,
Cei buni, călăi, nemaiavând,
Trăi-vor frați de dor și gând,
C-un rai aevea îmbrăcând
Pământul tuturora.

Reda-vom sfântului pământ
Odihnă și frăție!
Căci toți cu drag și-or da avânt
Spre tot ce-i bun, măreț și sfânt,
Și-n veci de veci vor zice-n cânt:
Dreptate, slavă ție!

Refren:
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate.

Am idei pozitive într-un sistem negativ
Am păreri obiective într-un popor subiectiv
Pasiv trec la fapte ard steagul României
Prea mult am fost călcat în mijlocul mândriei
Reprezint omul de rând reprezentat de speranță
Cu pumnul sus nu mai vrem lacrimi pe față
Respinși de societate vedem totul în ceață
Cât timp voi conduceți țara nu sperăm la altă viață
Mulți români sunt speriați de ziua următoare
Mulți români stau în tăcere chiar dacă îi doare
Oare orice ambiție e dorința de a învinge
Cel din spate te împinge cel din față te respinge
Multe vise spulberate sentimente înecate
Aș vrea să ies din noapte să uit de realitate
Puterea cuvântului rămâne acolo sus
Atâta timp cât hip-hopul are ceva de spus.

Refren

Ați condus comunismul iar acum democrația
Ajunși la putere ați uitat de România
Mândria din suflet e tot ce mi-a rămas
Sunt sătul până-n gât de același zâmbet fals
Multe date eronate prin legi adaptate
Multe fapte consacrate sunt date la o parte
Viitorul și trecutul sunt în aceiași carte
N-am putut schimba nimic nici tu n-o să poți frate
Stau de-o parte printre concepții de neînțeles
Impresii și depresii întâlnesc tot mai des
Hip-hopul s-a născut din dorința de protest
Ani la rând am explicat dar tot n-ați înțeles
E de-nțeles că trăim fără să vrem plin de regrete
Când orice aspect e dărâmat rămâi fără concepte
Lovim cu directe mințile întunecate
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate.

Refren

Fără să vreau lovesc cresc fără să-mi doresc
E firesc mi-ați furat și dreptul să zâmbesc
Impozite, taxe vă ascundeți după lege
Fiecare promisiune, sincer, mă lasă rece
Mi se pare corect să faceți totul pentru voi
Aveți puterea-n mâini dar vă doare-n p*** de noi
În noroi aș vrea să pot să vă îngrop pe toți
Deputați sau senatori sunteți la fel niște hoți
În accese de furie vreau ce mi se cuvine
Un vânt de sărăcie adie mândra Românie
Speranța încă-i vie vrem eroii vechi să-nvie
Un steag pătat de sânge să ridice cu mândrie
Mai am multe să vă spun dar deocamdată p***
Sunt curios în 2007 dacă intram în UE
Încă o dată venim peste voi, încă o dată gata de război.

Refren

Refren:
Noi le cerem libertate, ei ne dau lanțuri de fier.
Noi mai credem în dreptate, ei ne mint ca și ieri.
Toleranța nu înseamnă, să vă bateți joc de noi.
Vom ierta, dar nu vom uita,
Este vremea să plecați, domnilor.

Refren:
Noi le cerem libertate, ei ne dau lanțuri de fier.
Noi mai credem în dreptate, ei ne mint ca și ieeeeeeeeri.

Solo..

Refren:
Noi le cerem libertate, ei ne dau lanțuri de fier.
Noi mai credem în dreptate, ei ne mint ca și ieeeeeeeeri.

Refren:
Noi le cerem libertate, ei ne dau lanțuri de fier.
Noi mai credem în dreptate, ei ne mint ca și ieeeeeeeeri.