Geo Dumitrescu – Drama în Parc
Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;îi număram indiferent degetele mâinii reci.Era frig, târziu, minutele defilau seciși ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină.Grădina publică era tristă și goală;toamna beată își pierduse toate vanitățile.Liceanul cu coșuri și elanuri pesimistese uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală.Mă gândeam tot … Citește mai mult