Dragostile cele mari
Merg pe drum ca doi tâlhari,
N-au cuțite, nici topoare,
Pân’ la toamnă te omoară.

Strigătură:
Rabdă, inimioara mea,
Că ți-o plăcut dragostea.

Dragostile cele mari
Merg pe drum ca doi jandarmi,
Nu se teme de nime’
C-or umplut toată lumea.

Strigătură:
Unu, doi, trei!.
Câtă dragoste-i în lume
Toată-i la Oradea-n culme,
Mânce-o focul și culmea
Că mi-o stricat dragostea.

Strigătură:
Mânce-o focul, dragostea,
Iară-i la inima mea,
Num-așa, c-așa-i dorul!.
Cine dragostea și-o lasă
Ardă-l focu-nchis în casă,
Mânce-i grâul pițigușii
Și mintea din cap grelușii.

Strigătură:
Cine dragostea și-o lasă
Aibă poticaru-n casă!.

Boala de care zac eu
Nu-i boală de Dumnezeu,
Ci-i boală de omul drag,
N-are-n lume niciun leac.