dragoste si moarte – Versuri.pro

Dgm - Noapte Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub o criptă neagră,
Într-un cimitir,
În cavoul negru,
Sculptat în safir.
Tristă și lăsată,
Doar în voia sorții,
Dulce Gabriela,
Prințesa a morții.
Urlă lupii în noapte,
Liliecii zboară,
Pe o creangă uscată,
Se așază o cioară.
De printre cripte rupte,
Se simte o rece spasmă,
Și din cavoul negru mormântul atunci apare,
Și piatra de pe groapă crăpând în două sare.
Încet plutind se-nalță prințesa, o fantasmă,
Dulce întrupare de omăt și buza-i viorie.
Pe piept poartă o salbă,
Cu mâinile de ceară ea tâmpla și-o mângâie,
Iar fața e frumoasă ca varul este albă.
Prin vânt, prin neguri vine, și norii se aștern,
Fug fulgerele-n laturi lăsând-o ca să treacă,
Părea că e un înger ce trece prin infern,
Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă.
În cale întâlnește
Un frumos băiețel,
Pe loc se îndrăgostește,
Topită-i după el.
Mândru, falnic e băiatul,
Cu păr de aur moale,
Și tare e-ncordat e brațul,
Și umerii-i sunt goi.
El de pe pământ o ridică și pe pieptul lui o pune,
Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune,
Ea se uită se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,
Râde doar cu ochii în lacrimi, speriată de o minune.
Și bărbia i-o ridică, însă ea e ca și mută,
Și o strânge tare-n brațe și suav el o sărută.
El: „O, dulce ești tu domnișoară,
O viață te-aș iubi,
Și chiar iubirea de-o să doară,
Cu tine tot aș fi!”
Ea: „O, vino dragul meu băiat,
Să te privesc de-aproape,
Ai apărut ca din senin,
Ai răsărit din ape.
O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă,
Devii nemuritor ca mine,
Iar eu să-ți fiu mireasă!”
El: „O, vin iubirea mea nespusă,
O, vin dulce crăiasă,
Să fiu doar eu bărbatul tău
Și tu să-mi fii mireasă!”
Își simte trupul atunci cuprins de brațe reci,
Pe gâtul gol el simte un lung sărut de gheață,
Și știe că de-acum a lui rămâne în veci,
Părea un junghi puternic ce-l lasă fără viață.
Și sânge curge în picături cu miia,
Bărbatul galben e la față,
Se prăvălește la pământ,
Ramâne fără viață.
Dar iar inima îi bate,
Obrazul lui îngheață,
Se scoală iar de jos
Și o cuprinde în brațe.
Pornește vijelia, în jur e doar mister,
Și-n două laturi pământul deschide uși de fier,
Cu genele lăsate pe ochii adormiți,
Frumoși erau și astfel de moarte logodiți.
De mâini ei intră-năuntru și porțile se-nchid,
Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt,
Cavoul e acoperit cu mii crengi de molid,
Și după ei și dragostea pieriră în pământ.

Serghei Esenin - Sărută-Mă Mereu Chiar Dacă…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sărută-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voinţa rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.
În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.
Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceaţa mucedă, priveşte,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se roteşte.
Sărută-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobeşte primprejur
Şi moartea mea a presimţit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.
În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ţi până la capăt
Să le sărut încetişor.
Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!.
Şi ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea şi cântă:
Trăim o viaţă pe pământ.

Heinrich Heine - Când Vei Dormi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când vei dormi, iubirea mea,
În groapa-ntunecată,
Spre tine să cobor aș vrea,
Să-mi fii alături toată.
Sălbatic te strâng, te cuprind, te sărut –
Ești rece ca albele-omături –
Și tremur, strig sau plâng tăcut
Și mor eu însumi alături
La miezul nopții, în țintirim,
La dans morții dau să se scoale;
Dar noi din groapă nu ieșim –
Eu zac în brațele tale.
Se scoală morții în ziua de-apoi
La chin, la desfătare..
Dar nu ne pasă. Zăcem amândoi
În strânsă-mbrățișare.

Heinrich Heine - Prin Pădure-n Raza Lunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin pădure-n raza lunii,
Ielele călare toate
Le-am zărit: sunau din coarne
Și din clopote-argintate.
Caii albi purtau pe frunte
Aurii găteli de cerbi.
Ca sălbatice, rotite
Lebede treceau prin ierbi.
Mi-a zâmbit regina mie.
Mi-a zâmbit din fuga mare.
Dragostea să-nsemne asta,
Sau să-nsemne moarte oare?

Heinrich Heine - Vad În Codru Cum Sub Lună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Văd în codru cum sub lună
Zânele gonesc călare.
Zurgălăi aud cum sună,
Sună corn de vânătoare.
Caii albi, cu daurite
Coarne mari de cerbi, în goană,
Parcă-s lebede stârnite
Care zboară prin poiană.
Semn regina-mi face mie
Surâzând-mi de-a călare.
Nouă dragoste să fie?
Moarte să însemne oare?

Geo Bogza - Cântec de Revoltă de Dragoste și Moarte (IV)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adu-ți aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ți aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
și vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când știam că ești fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
așa cum valurile fierbinți ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a orașelor africane
și drapelul alb care se ridică deasupra
orașelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.
Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
și cu celelalte privilegii violente
ale dragostei și ale biologiei
așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaș care
în ultima clipă le înghite corabia.

Iosif Lomax - Amor Funebru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amor necrofilic în așternut funebru, Sărut funebru, clipind o lacrimă de amor, Amorul rece, erecție ... →

Nicolae Labiș - Diavolul de Metal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă,
Valul cu coastele lotcii încheagă un cântec.
Buzele tale mă caută calde și vâsla
Se-mpiedică-n apa bătută cu stele de jad.
Noi nu mai suntem; e dragostea noastră cu noaptea.
Spui că uiți tot ce-i pe lume, alături de-ți sunt –
Hai să începem în cinstea iubirilor lumii
Povestea dușmană uitării..
Povestea începe pe alte tărâmuri
Povestea începe dincolo de mări și țări.
Ia seama, pe undele marelui fluviu Missouri
Cum trece o barcă subțire, cu șoapte și vânt:.
-Scumpa mea, lotca-i ușoară ca fulgul,
Uite-n curând noaptea ne-ascunde de toți.
Mâna ta albă de ce se înfige în scânduri
Când vântul aduce în trâmbe din larguri
Scrasnetul roții de tren?..
-Scumpa mea, liniștea cântă prin fire de iarbă,
Curge lumina albastră pe val.. O văd, și aici
Groaza în ochii tăi triști, ca-n orașul cu fum
Unde negrii alunecă noaptea grăbiți lângă ziduri..
-Scumpa mea, seva e sprintenă-n trestii,
Luna adoarme în leagănul fluviului vast.
Pentru ce tremuri când păsări de noapte despică
Arcuri mărețe în aerul limpede.
-Chipul tău alb poartă pecetea de gheață
A viselor tale-necate în reci deznădejdi.
Ochii tăi nu mai țin lunei oglinda vrăjită
Ci negurii mari și pustii..
Fata din lotcă nu poartă pe piept chipul sfânt
Al mamei cu părul – fuior de argint.
Mâna crispata adusă la gât netezește
Placa fierbinte de bronz, petrecută cu șnur.
Cerul înalt ca un clopot răsună-n timpane,
Bronzul răspunde bătăii cu zvâcnet în piept
Și-n învârtirea bezmetică-a lunii căzute
Crește dintr-însul un diavol sonor de metal.
Hohotu-i înalță cupole aprinse de flăcări.
Turle și arbori, marile-orașe-s incinse la roș.
Oamenii-s statui de lavă-nchegată, el singur
Aripa neagră-și rotește spasmodic pe cer.
Fata din barcă-i cu buzele albe de groază
Sec i-i gâtlejul de țipat și ochiul i-i gol..
Diavolul negru ștergând viziunea cu palma
Suflă fierbinte cu glas șuierat..
-Te-am îngrozit.. Iartă-mă.. Dormi.. somnul dulce
Ți-l străjuiesc între sânii tăi calzi și rotunzi
Ziua aceea, dacă mâine veni-va cu zorii
Eu însemna-voi cu grijă mormanul cărbunilor tăi.
Dormi până-atunci, totul va ține o clipă,
Dincolo-s ceruri, neantul cu pururii sori.
Dormi până-atunci, totul va ține o clipă,
Pentru ce să te zbați, când la fel o să mori?.
Nu te mai teme, pune-ți portaluri de cearcăne,
Stinge orice rază-i nestinsă în sufletul tău!
Mori, mori din viață, învață-te
Pacea și moartea încă de-acum s-o găsești!..
Barca se leagănă, noaptea-i senină,
Unde de unde s-alungă în ochiuri adânci..
-Scumpa mea, liniștea cântă prin fire de iarbă,
Uite ce noapte, ce ape, ce lună, ce larg..
Scumpa mea, ochii tăi nu mai țin groazei oglinda,
Ochii tăi nu mă mai văd!
Scumpa mea, buzele tale sunt reci și supuse,
Palma ta albă mă mângâie trist și absent.
Doamne tu nu vezi nici noaptea, nici apa, nici luna!
Scumpa mea, spuse, răspunde ce ai!.
Diavolul nalt de metal închirceste și-i placa de bronz,
Bronzul tresare pe piept și în piept și îngheață,
Noapte cu lună. Un om își sărută iubita,
Iubita cu sufletu-n chinuri cumplite ucis..
Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă,
Noi nu mai suntem, e dragostea noastră cu noaptea,
Totuși, privește – pe marele fluviu Missouri
Iubiții au plăci de metal pe grumaz,
Amenințare și groază, veșnic prezent epitaf,
Diavolul negru le stoarce căldura privirii,
Sparge cu trăznet sub talpa visărilor lor,
Amenințându-i că noi n-aimi prapădul
Oricum peste frunzele lor.
Groaza aceasta o vrea ca pe-un ochi de reptilă
Verde, hipnotic și fix.
Lotca ne poartă în noaptea de sticlă fluidă,
Stelele-nseamnă feerice linii pe cer.
Liniștea plină a inimii noastre dă liniște
Vastei naturi.
Diavolul negru ar vrea să ne-atarne și nouă
Plăci de metal pe grumaz.
Nu din izvoarele Lethei sorbitu-ne-am liniștea noastră,
Liniștea noastră purcede din cugetul drept,
Liniștea acelor ce-n brazde aride sădesc
Visele roșii, știind c-or să muște din fructele lor.
Ziua se naște-ntre dealuri, cu freamăt de crengi
Și cu glasuri la porți.
Scumpa mea, toate acestea-s simboluri
Viața e grea s-o cuprinzi pe deplin în simbol..
Totuși acum dragostea noastră ne tulbură
Și mai adânc.

Tokio Hotel - Love and Death - Versiunea în Limba Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pot să-ți dau,
Poți să-mi dai
Ceva.
Totul.
Tu ești cu mine
Eu sunt cu tine
Întotdeauna, însoțește-mă..
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea!
Cu inima mea!
Cu inima mea!.
Bucăți fragile.
Nu regreta
Necazurile
Pe care le-am văzut.
Ia-le cu noi,
Pășește în lumea mea,
Însoțește-mă.
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea!
Cu inima mea!
Cu inima mea!.
În toată durerea prin care am trecut,
Muream să te salvez.
Simt sângele cum îmi curge prin vene
Muream să te salvez.
Mă uitam cum înoți
Te voi vedea doar înecându-te
Ca o tragedie a comediei.
Cu inima mea! (Dragoste și moarte, dragoste și moarte)
Cu inima mea! (Dragoste și moarte, dragoste și moarte).
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea!
Dragoste și moarte
Dragoste și moarte
Nu te pune, nu te pune
Cu inima mea!.
Dragoste!
Moarte!
Dragoste!
Moarte..

Adrian Păunescu - Lupta Corp la Corp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Om întreg bocindu-și partea,
draga mea de vremi târzii,
te iubim și eu și moartea,
cine te va cuceri?
Luptă-n calcul matematic,
focul meu și-al dânsei scrum,
vrea ei de greier static,
vocea mea de larg consum.
Te înclină către mine,
lasă-mă să vin să-ți leg
inima de-un țărm de bine,
cu un plâns de om întreg.
Ne veghează de pe mal
Dumnezeul neutral.