dragoste rurala – Versuri.pro

Maria Ciobanu - În Pădurea de la Saru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Foaie verde ca lipanul,
În pădurea de la Saru,
În pădurea de la Saru
Mi-a-nflorit mărgăritarul,
Unu-nfloare, altul trece,
Dorul neichii mă topește.
Mărgăritar înflorit,
Cine mi te-a ciumpăvit?
Flăcăii de la cosit
Fetele de la prășit
Acasă când au venit.
De te-a rupt mândruța mea
Te rog nu te supăra,
Tot lui neica mi te-o da
La horă duminica
Și eu te pun la ureche
că mândra n-are pereche.

Mihai Margineanu - Dragoste Rurală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Că nimic nu se compară
Cu o dragoste rurală
Făcută în fundul curţii
În miros de fân şi nalbă
Păsărica cea duioasă
Şi albinuţele din flori
S-au oprit ca să păzească,
Să păzească a lor amor.

Refren (X2).
Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori.

II:
Pe ulicioara dă piatră,
Treceai fato supărată
Un pic a dracu’ şi ţâfnoasă
Te-ai oprit la mine-n casă
După ocări şi sudalme
Şi două perechi dă palme
M-ai trimis la tac-tu-n poartă
Ca să te cer de nevastă.

refren..

III:
Că ai sau că nu ai treabă,
Nu te pune-n veci c-o babă
Că te-ncinge şi blesteamă,
Te-ncinge ca pe o pastramă
Dacă nu e baba ta,
Fugi şi nu o-ntărâta
Că d-apucă să vorbească
Te bagă-n boală câinească.

refren.. (X2)

George Coșbuc - Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

După horă ieri ieșiră
Toate fetele-n pridvor,
Le vedeam cum își înșiră
Flori la sân, și-n păr să-și puie,
Cum se strâng mereu să-și spuie
Glume de-ale lor.
Tu, lipind de stâlpul rece
Obrăjorul tău aprins,
Nu vedeai nici cine trece;
Și c-o mână petrecută
Strâns pe după stâlp, tăcută
Mi-l țineai cuprins:
Și-aș fi vrut să-ți știu anume
Gândul tău, pe cel mai drag.
Nu știu tu, dar eu pe lume
N-am mai drag, decât să-mi iasă
Seara pe furiș din casă
Mândra până-n prag!
Seceram în lan, iar plopii
Lângă râu sunau cântând.
Te-am văzut legându-ți snopii,
Și-adunând dintâi plecată
Tu cu snopul tău deodată
Dreaptă-n soare stând.
Veselă-l strângeai spre tine
Cum rădici copilul mic,
Ca să-l strângi la piept mai bine.
Snopu-n brațe-așa văzându-l
Tot îmi sta pe suflet gândul
Să mă-ntorc să zic:
„Cum e-nvoaltă ca bujorul,
Ce nevastă-ar fi din ea!
Ca să-și strâng-așa odorul
De copil, drag ei și mie,
Iar bunica lui să fie
Mama ei și-a mea! ”
La biserică, din ușă,
Mă uitam și eu la sfinți;
Cânt intra câte-o mătușă
Săruta de-abia pe frunte
Sfinți de cei cu bărbi cărunte,
Cuvioși părinți.
Dar, pe calu-i alb călare
Tânăr mândru și-ncoifat,
Se zbătea sub sărutare
Sfântul cel numit ca mine!
Te-am văzut, frumoaso, bine,
Cum l-ai sărutat,
Tu și-ntregul stol de fete!
Și-mi venea să-l smulg din cui,
Și să-l dau de vreun părete!
Grija mea de n-ai ghicit-o
Nici acum, mă mir, iubito,
Cum să ți-o mai spui?