Serghei Esenin - Motive Persane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană,
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană,
Să-i spun frumoasei Lala gingașul „te iubesc”?.
Stând astăzi cu zaraful, l-am întrebat în șoapte,
Mai blând ca unda apei, ca vântul de tăcut:
În limba ei, cum oare să-i spun încet, la noapte,
Frumoasei mele Lala duiosul „te sărut”?.
L-am mai rugat sfielnic, pătruns de nerăbdare,
Pe când zaraful barba domol și-o netezea:
Cum oare, în persana cea mai dezmierdătoare,
Frumoasei mele Lala să-i spun „tu ești a mea”?.
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină,
Vorbesc doar ochii umezi mistuitor arzând.
Sărutul n-are nume, fiind menit să fie,
Sărutul nu-i o slovă pe un mormânt de veac,
Așa ca trandafirul sărutul lin adie,
Petalele lui roșii pe buze se desfac.
În dragoste sunt toate mireasmă și furtună,
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
„Tu ești a mea” pot trainic doar brațele să spună,
Ce și-au cuprins iubita și vălul i l-au rupt.

Firdousi - 99 (1091) Kei Kosro Bijan Merse S-o Privească pe Manije

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bijan se sculă c-obrajii amândoi împurpurați
ca petalele de roză: de plecare se găti
zicând celui vistiernic: „Să-mi dai mândrul diadem
care taică-meu îl poartă la ospățuri scăpărând
de se luminează sala; dă-mi-l: la serbare plec;
dă-mi colanul și cerceii care i-am primit în dar
de la Kei Khosro, și adu-mi și brățări de la Guiv
încrustate-n nestemate.” Și Bijan își îmbrăcă
haina lui strălucitoare de brocart adus din Rum,
și în diadem își puse mândre pene de vultur,
înșeundu-și telegarul lui pe nume zis Șebrang;
își luă și cingătoare și inel de pahlivan,
și încălecându-și calul, plin de sine, -ncrezător,.
Notă informativă :
celui vistiernic – Adică, Gurguin.
se porni către pădure. Când se-apropie intrând
sub copaci; simți în pieptu-i, sub năvala-i de dorinți,
inima cum i se frânse; sub un chiparos șezu
de-arșiță să se ferească și de-asemeni și-adumbri
telegarul, și purcese — turcomanele femei
pe furiș să le privească. Zări idolii frumoși
ca voioasa primăvară, ca păpuși din Kandahar;
câmpul răsuna de strune de-alăute și de cânt,
și a lumii frumusețe suflete din piept răpea.
Când privi din cort afară, Manije cu mândru chip
îl văzu pe-al oastei reazim, pe Bijan înalt la stat
pe cât este chiparosul, cu obraji strălucitori
precum e Canope, steaua răsărind peste Yemen,
sau petale de crin, două, între negre plete lungi;
și pe capu-i diademul unui mare pahlivan,
și pe piept strălucitoarea haină de brocart din Rum.
Tânăra din cort, sub vălu-i, de iubire clocoti
pentru chipu-i, chip de Soare; îi trimise un răvaș
prin dădaca ei zicându-i: „Mergi sub naltul chiparos,
sub umbroase ramuri; cată cine-i chipul de Crai-Nou,
dacă-i Siavuș din groapă înviat sau vreo pari;
spune-i: << Cum ajuns-ai, oare, în ăst loc? Până aici,
oare, cine te aduse? Fiu ești de pari sau ești
însuși Siavuș și-n inimi focul dragostei reverși?
Oare, Ziua Învierii va să vină de-ai aprins
flacăra acestor patimi? Mai de multă vreme noi
pe câmpiile acestea, an de an, sărbătorim
Praznicele Primăverii, dar venetici n-am văzut
în ăst loc de desfătare, și ești cel dintâi ce-l văd,
omule cu chip de Lună! Spune-mi om ești sau pari;
vino la serbarea noastră să iei parte! Eu nicicând
n-am văzut vreo făptură minunată ca a ta;
acum numele tău spune-mi și mai spune-mi cine ești! >>”
Ascultând aceste vorbe doica tinerei plecă
și porni cu pasul iute; de Bijan se-apropie,
binecuvintări i-aduse, plecăciuni, și-i îngână
vorbele stăpânei sale, și obrajii lui Bijan
se schimbară-n două roze, când bobocii și-i deschid.
Notă informativă :
Siaouș, fiul șabului Kei Kavus ucis de Guerui,
căpetenie din oastea Iui Afrasiab.
Și Bijan, căruia Cerul i-mplinise-orice dorinți,
îi răspunse : „O, femeie, nu sunt eu nici Siavuș
și nici fiul vreunei pari; ci născut sunt în Iran,
țara oamenilor s******; sunt Bijan al lui Guiv,
și de prin Iran pornit-am din dorința de-a lupta
și de-a nimici mistreții ; capetele le-am tăiat
și le-am azvârlit pe drumuri vroind șahului să-i duc
numai colții. De-ale voastre praznice mi s-a vorbit,
și nu m-am grăbit cu-ntorsul la Guiv al lui Gudarz;
am bătut de-ndată drumul către codrul de aici;
în nădejdea că ursita-mi bună va îngădui
să zăresc în vis fecioara șahului Afrasiab.
Dacă vrei să-mi dai o mână de-ajutor, ți-oi dărui
ăst veșmânt care e vrednic de-o șăhiță, și-un pocal
încrustat cu pietre scumpe, ce l-oi umple cu cercei
de-aur și de nestemate. Văd tot șesu-mpodobit
și arzând de giuvaeruri ca un templu din Kitai :
dacă vrei să-mi faci un bine, chiar acum ți-oi dărui
o coroană grea de aur, cingătoare și cercei;
mă vei duce la fecioara ce-are chipul minunat
și cu dragoste de mine-i vei aprinde inima. „
Și dădaca se întoarse cu răspunsul acesta-n cort;
și stăpânei la ureche îi șopti, și-n taină-apoi
îi înfățișă statura 1ui Bijan cel prea-frumos,
și desăvârșirea dată de Cel ce l-a zămislit.
Manije trimise-ndată să se spună lui Bijan :
„Dorurile-ți sunt primite; vino lângă mine-n cort;
luminează cu lumina-ți sufletu-mi întunecat!
Ochii-mi străluci-vor foarte când te vor privi în ochi,
și sădi-voi o grădină miresmând de trandafiri
pe-acest câmp umbrit de corturi. ” Doica iute alergă
pentru-ai spune, și răspunsul de la Manije făcu
din urechea și din pieptul lui Bijan : serai măreț.
Cronica Șahilor

dragoste persana – Versuri.pro

Serghei Esenin - Motive Persane

Firdousi - 99 (1091) Kei Kosro Bijan Merse S-o Privească pe Manije