dragoste nemuritoare – Versuri.pro

Dgm - Noapte Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub o criptă neagră,
Într-un cimitir,
În cavoul negru,
Sculptat în safir.
Tristă și lăsată,
Doar în voia sorții,
Dulce Gabriela,
Prințesa a morții.
Urlă lupii în noapte,
Liliecii zboară,
Pe o creangă uscată,
Se așază o cioară.
De printre cripte rupte,
Se simte o rece spasmă,
Și din cavoul negru mormântul atunci apare,
Și piatra de pe groapă crăpând în două sare.
Încet plutind se-nalță prințesa, o fantasmă,
Dulce întrupare de omăt și buza-i viorie.
Pe piept poartă o salbă,
Cu mâinile de ceară ea tâmpla și-o mângâie,
Iar fața e frumoasă ca varul este albă.
Prin vânt, prin neguri vine, și norii se aștern,
Fug fulgerele-n laturi lăsând-o ca să treacă,
Părea că e un înger ce trece prin infern,
Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă.
În cale întâlnește
Un frumos băiețel,
Pe loc se îndrăgostește,
Topită-i după el.
Mândru, falnic e băiatul,
Cu păr de aur moale,
Și tare e-ncordat e brațul,
Și umerii-i sunt goi.
El de pe pământ o ridică și pe pieptul lui o pune,
Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune,
Ea se uită se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,
Râde doar cu ochii în lacrimi, speriată de o minune.
Și bărbia i-o ridică, însă ea e ca și mută,
Și o strânge tare-n brațe și suav el o sărută.
El: „O, dulce ești tu domnișoară,
O viață te-aș iubi,
Și chiar iubirea de-o să doară,
Cu tine tot aș fi!”
Ea: „O, vino dragul meu băiat,
Să te privesc de-aproape,
Ai apărut ca din senin,
Ai răsărit din ape.
O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă,
Devii nemuritor ca mine,
Iar eu să-ți fiu mireasă!”
El: „O, vin iubirea mea nespusă,
O, vin dulce crăiasă,
Să fiu doar eu bărbatul tău
Și tu să-mi fii mireasă!”
Își simte trupul atunci cuprins de brațe reci,
Pe gâtul gol el simte un lung sărut de gheață,
Și știe că de-acum a lui rămâne în veci,
Părea un junghi puternic ce-l lasă fără viață.
Și sânge curge în picături cu miia,
Bărbatul galben e la față,
Se prăvălește la pământ,
Ramâne fără viață.
Dar iar inima îi bate,
Obrazul lui îngheață,
Se scoală iar de jos
Și o cuprinde în brațe.
Pornește vijelia, în jur e doar mister,
Și-n două laturi pământul deschide uși de fier,
Cu genele lăsate pe ochii adormiți,
Frumoși erau și astfel de moarte logodiți.
De mâini ei intră-năuntru și porțile se-nchid,
Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt,
Cavoul e acoperit cu mii crengi de molid,
Și după ei și dragostea pieriră în pământ.

Marian Hulpus - Dragoste Nemuritoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragoste nemuritoare, cea mai dulce alinare, cea mai dulce alinare
Tu dai sensul vieții mele și-mi alini clipele grele bis.
Da da da da, inimioara mea nu poate trăi fără iubirea ta
Nu nu nu nu aș putea trăi fără iubirea ta, da nici măcar o zi bis.
Ochii tăi sunt ochi, sunt o minune, cei mai frumoși ochi din lume
Cu-n sărut m-ai îmbătat
Cu ochii m-ai fermecat
Te iubesc cu adevărat bis.
Da da da da da da, inimioara mea nu poate trăi fără iubirea ta
Nu nu nu nu aș putea trăi fără iubirea ta, da nici măcar o zi bis.
Dragoste nemuritoare, cea mai dulce alinare, cea mai dulce alinare
Tu dai sensul vieții mele și-mi alini clipele grele
Ochii tăi sunt ochi, sunt o minune, cei mai frumoși ochi din lume
Cu-n sărut m-ai îmbătat
Cu ochii m-ai fermecat
Te iubesc cu adevărat.
Da da da da da da, inimioara mea nu poate trăi fără iubirea ta
Nu nu nu nu aș putea trăi fără iubirea ta, da nici măcar o zi bis

Pavel Coruț - Regăsire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era târziu și eram singuri,
Ca pomii desfrunziți și goi,
Doar ploaia murmura în picuri,
Plângând uitările din noi.
Uitată-i clipa de iubire
Din noaptea teilor vrăjiți?
Trecutul e doar amintire,
În față-s anii netrăiți..
Dar buza mea-i atinge buza
Și ochii ei îi prind pe-ai mei,
O patimă răscoală spuza
Și cresc a dragostei văpăi.
Uitați de clipa trecătoare,
Căci viitoru-i nenăscut!
Din dragoste nemuritoare,
Faceți un zid de netrecut!.
Plecați prin viață mână-n mână,
Încrezători ca doi copii!
În urma voastră să rămână
Durerile din ani pustii….