draci – Versuri.pro

Marin Sorescu - Frescă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frescă.
În iad păcătoșii
Sunt valorificați la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o pensetă
Clamele, agrafele, inelele, brățările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,
Să nu dea în foc.
Apoi unele sunt transformate în ștergare
Cu care se cară la domiciliul dracilor pensionari
Păcatele calde.
Bărbații sunt și ei folosiți
La cele mai grele munci,
Cu excepția celor foarte păroși
Care sunt torși din nou
Și făcuți preșuri.

Costel Zăgan - Demolatorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Raiul izvorât din scârbă.
Iadul, Doamne, e un surâs.
Îngerii plutesc în sârbă.
Dracii se întorc din vis.
Iadul, Doamne, e un surâs.
Viața, fuga unui geamăt.
Ești total de nedescris.
Pe buze de codru freamăt.
Viața, fuga unui geamăt.
Îngerii plutesc în sârbă.
N-ai pornit și ești la capăt.
Raiul izvorât din scârbă.
Iadul, Doamne, un surâs.
Mă scuzați, nimic n-am zis.
Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II

Johann Wolfgang Von Goethe - Îngerii Au Luptat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îngerii au luptat pentru noi, drepții, din greu
Și-au fost învinși în fiece luptă, mereu;
Dar totul s-a întors cu susu-n jos, grămadă,
Și dracul a pus mâna pe-ntreaga pradă.
Și se porni o rugă și o cerșetorie
Încât Domnul privi spre dânșii din Tărie.
Grăiește Cuvântul, căruia limpezi toate
Îi erau dintru eternitate:
Că nu trebuia să se jeneze și să se poarte
Ca dracii, ba chiar și mai foarte,
Ca să câștige bătălia oricum,
Și-apoi să cânte-un veșnic Tedeum.
Nu s-au lăsat îndemnați de două ori,
Și i-au învins pe dracii cârtitori.
Și-i limpede că s-au gândit, anume,
Că tare-i bine să fii drac pe lume.

George Gordon Byron - Cântarea Dracilor în Preziua Potopului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran
fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Șiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiți; și vântul turbat, Peste ocean zburând dezlănțat, Alți munți va-nălța, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind, Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Vom vedea pierind, murind și murind
Neamul omenesc atât îngâmfat D-al lui ticălos lut de defăimat.
A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind;
Oasele-ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri; Apa ne-ncetat tot le va goni,
Și moartea cu noi va privi rânjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul verșunat, tigrul furios.
Loc își vor căta cu mielul fricos,
Pare c-ar fi frați și-un lapte au supt.
Izvor cu șiroi spumegând vâjoi, De sus șiroind, de jos volborând,
Totul dezlegând, totul mestecând, –
Ce haos frumos! umed mușuroi!