Salvatore Quasimodo – Dorm Păduri
Matriță seacă de iubire și de nou-născuți,gem alături de tinede ani lungi, pustiu.Dorm păduride un verde senin, de vânt,câmpii unde sulfulera vara miturilorimobilă.Nu intraseși să trăiești în mine,presimțire de chin durabil.Pământul murea pe apeantice mâini din fluviiculegeau papirusuri.Nu te-aș putea urî: atât de ușoarăe inima mea de uragan.