Giuseppe Ungaretti – De August
Lacom doliu ronțăind din cei vii,Largul mării monoton,Dar fără singurătate,Reprimate strigăte îngenuncheate-n liturghii,Vară,Până în văgăuni umbrite pietre descărnate,Trezită cenușa a amfiteatrelor.Care Erbus, îți urlu?