divinitate feminina – Versuri.pro

Jose Marti - Să Scoți Din Cântec Tot Ce Te Frământă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să scoți din cântec tot ce te frământă,
O, doamnă. Poți trăi fără mânie?
Viața e chin și suferința-i sfântă!
Cum ar putea ochii frumoși să-ți fie
Dacă n-ai plâns și n-ai inima frântă?.
Alungă jalea, bocetele toate,
Cine ca tine-n chinuri se topește,
Nu e femeie, ci divinitate
Ce-a coborât și printre noi trăiește.

Rumi - Femeia Este o Rază a Lui Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Femeia este o rază a lui Dumnezeu. / Ea nu este o iubită pământeană. / ... →

Radu Cârneci - Invocație Târzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăpâna mea, primordială,
zee purtând în chip sublimul de femee
urcând adâncul vieţii de din moarte – iar eu,
Osiris, datul tău de soarte –
tu ai rămas ca vârful în idee
purtând în chip sublimul de femee
(altarul tău îl voi sluji-n veghere
misterizând la marile-ţi mistere
statura ta mă va-mplini-n statură
cu numele-ţi sfinţi-voi aspra gură
imnificând puterii prin putere
misterizând la marile-ţi mistere)
când am să mor – şi zeii mor, fireşte! –
tu să mă-aduni din pulberi, omeneşte
şi să-mi descânţi şi sângelui să-mi stărui
tu, focul meu, de foc să mi te dărui
ca iar să luminez în cer zeieşte
tu să mă-aduni din pulberi omeneşte

George Dumitrescu - Imn Păgân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O sete lacomă, neistovită,
S-asmuțe, roșie, să-ți bea ființa.
Tu mi-ești izbândă și mi-ești suferință
Și, goală, -mi pari la fel de neghicită.
Bucher al trupului sculptat în nopți
Când ți-a căzut la glezne orice fundă,
Îmi dogoresc privirea sânii copți
Și coapsa fumurie și fecundă.
Cu ochii te implor și te adulmec,
Ca o jivină pasul căprioarei.
Îmi culc sărutu-n cuibul subsuoarei
Și tremur tot și freamăt ca un ulm.
De la sprâncenele adânci și păduroase
Și până-n albia catifelată,
Care te-adună ca-ntr-un jghiab, cutremurată
De lungi fiori și flăcări dureroase.
Tu mi-ești moșia sacră, peste care
Cu plugul ar pământul tău cel brun.
Ca să rodească grâul cel mai bun
Și holdele de maci arzând în soare.
Tu mi-ești moșia caldă și avidă,
Asupra ei mă scutur – nor de ploaie –
Sub care mijlocul ți se-ndoaie,
Ca și mai bine-n sânu-i să mă-nchidă.
Și-mi ești toridă stepă, peste care
Îmi vântur herghelia nechezând,
Ca să mă simt stăpân, în scară stând,
Prin zări halucinate de dogoare.
Dar, încâlcit în pletele-ți de seară,
Se sbat în mine crengi de azalee:
Robit, ascult cum suie și coboară
Divinitatea-n trupu-ți de femeie.

Ion Heliade-Rădulescu - Serafita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ești dulce ca viața, și viața fără tine
Nu are nici valoare, nici rație d-a fi.
Tot ce e om și știe vedea-ntre rău și bine
Dă viața să te aibă, preferă a muri.
Ești bellă, căci ești fructul ieșit din preștiință
Ce oferi femeia în paradis la om,
Și preferi să moară umana-i neputință
Spre a gusta din tine, din al științei pom.
Ești bellă, Serafita, bellissimă-ntre zee!
Tu ești al frumuseței și gemă, ș-ornament;
Te văz și văz Olimpul, grădinele-empiree,
Ești fericirea lumii și centru-n firmament.
A cerului rugină, polară constelație,
În giurul tău gravită zei, universu-ntreg,
Pe calea propagării, pe calea de creație;
Ești misticul triang ce-ador și înțeleg.
Imaginea-ți mă-nfioară d-angelica extaze.
Nu e așa de dulce nici însuși primu-amor;
Tu ești a lui sorginte, viață ș-a lui baze,
Al divelor orgoliu, adornamentul lor.
Orgoliul Iunonii și Iris de speranță,
Paladiul Minervei, al Proserpinei foc,
Splendoarea Aurorei, a Vinerii baldanță,
Grădină înflorită l-al grațielor foc.
În sânu-ți se procree misterele intime,
Ardoarea părintească, amorul filial,
Fierbintea tinerețe, amorul conjugal,
O, mater tinerelă virtuților sublime!.
Din sânul tău emană blândețea, haritatea,
Tot ce e simpatie, or grație, or dor,
Tot legământul sacru ce strânge societatea,
Tot ce numim frăție, tot ce numim amor.
Din sânul tău emană simțirea-egalității,
Tot estrul care face din om un semizeu
Și însuși eroismul, tăria libertății.
Pandora ești, dilecto, cu verul Prometeu.
Ești vergina-ntre stele, ești Venus-Urania
În prima ta creare, și-un Iupiter gelos,
Voind a mă combate, comise parodia
Cutiei dezastroase. Malicios Titan!.
A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă,
De voluptate peplu, ca crinii lui Amor,
Cu buclele lui Phebu te-ammantă, te circondă
Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!.
Coraliul e palid și rozele n-au soare,
Nici rumen n-au, nici lacrămi atâtea mii de flori
Pe lâng-a tale buze, umide, rumeoare,
Înamorat ridente, umbrite de fiori.
P-aceste buzișoare al său arc de coraliu
Amoru-a pus custode; și limbulița ta
Străbate ca prin lațe d-olimpian seralliu
Mai repede, ardente decât săgeata sa.
Aci află Amoru puterii sale locul
Din punta astei darde, sorginte de simțiri;
Din ast focariu sacru își împrumută focul
S-aprinză olocaustul divinilor uimiri.
La singura-ți vedere delirul creațiunii
Cu totul mă coprinde, mă simț zeu din atom,
Întreg realitate, nu fruct al ficțiunii,
Și fur din ceruri focul spre a crea pe om.
Sau daca ești, dilecto, acel viu tabernacol
Al templului vivente din coastă construit,
În verva Eloimilor, să dea primul oracol
Spre-a lumii populare, progresul infinit,.
Atunci eu în extaze, tremând în a ta față,
Sunt somnul sacerdote, eu consacrat deplin
Spre a deschide poarta ce duce la viață,
Eu execut misterul în sânul tău divin.