Distrugere – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Specie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce frumoși suntem
din os făcuții;
nu-i diferență, timpul umplem
cum mamuții!.
Supremi pe scară
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem – invocând soborul –
caninul-ciot..
.. Braț plin de mușchi,
licheni, lichele,
ne fabricăm și suntem.. „puști”
de jagardele!.
Distrugem totul
c-avem atomul
dăruit scump la făcut hoitul
speciei.. OMUL!
09. 10. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Apocalypse Now

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc un simțământ aparte;
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.
Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd „replay” de apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.
Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.
Trăiesc coșmar de informații,
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust.
Mă-ndrept aliniat spre haos.
Trăiesc omoruri planetare,
Văd lângă mine cum se moare;
Nu-i scară de orori se pare.
Planeta-i piatră de-ncercare!?.
Trăiesc ora pedepsei, oare,
Ce nu ne-alege.. fiecare!?
Ne merităm destin comun;
Nenorociți! Pierdem imun?!?

Nichita Stănescu - Labirint în Flăcări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Labirint în flăcări.
Deci ceea ce nu se-nțelege
Suie în ceruri, palid fum,
Dă Lycurg o nouă lege
Poimâine, mâine, acum, -.
Cum că potrivit se-arată
La distrugerea de sens
Litera neînarmată
În cuvântul cel mai dens.
Ba muiere, ba bărbat e,
Semn și semne la un loc
O, cuvântule, cetate
pururea în fum și foc.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Cruciații Sau Carnasier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce se scrie istoria cu sânge?
De ce Pământul nu ne mai ajunge?
Cutuma de conflict ne e războiul!
Felina-om își marchează teritoriul!
Nici câinii nu se-omoară între ei..
Copii, își cresc familiile de lei!
Șacalul nu-și atacă partenerul!
Oțelu-și știe sursa.. că e fierul!
Chiar șarpe de se schimbă-ades în piele
De seamăn e așteptat la reînviere
Și un pe alt nicicum nu se sugrumă,
Căci are fiecare.. o fărâmă!
Suntem pirane, orci.. ce imităm
Feroci de sânge, frate ne-nfruntăm
La fel cum crocodilul, sau rechin..
Ne sfâșiem cu zel, producem chin!
Ne împărțim pe nații, avuții,
Ne omorâm soldați, femei, copii..
Nici nu alegem cine-i vinovat,
Trăim.. de la Geneză în păcat!
Și de dispunem de-osul de canin
Avem pretenții de schimbare de destin,
Rânjind când ni se spune adevărul,
Plângând pe mincinos sau trădătorul!
Facem uzine, arme să avem,
Când am putea eroi să reînviem..
Trăim din banii de laboratoare
Și lăsăm cancer, SIDA.. să omoare!
Tot ce creeăm în timp și cu efort,
Totul distrugem.. prieten îl vrem mort,
Ne cheltuim avut de fericire
Să cumpărăm sfârșit.. de omenire.
Din știință facem pururi doar dezastru,
Planeta din Pământ o facem astru,
Utilizăm puterea de atom
Nu să creăm, ci să distrugem.. om!
E paradox să spun că ne vrem bine
Când militari dotăm fără rușine
Cu arme digitale și rachete;
Ducând la „Star Trek”.. viitorul de planete!
Aștept cu stoicism zbor de cometă,
Pământ să fie stația „Planetă”,
Voiajul de lumină să mă poarte
Pe alt tărâm, .. ce nu cunoaște, moarte!
Eu partener și purtătorul „OM”
Întreb de-i rațiunea ce conduce
Prin pulsuri penetrate prin axon
Sau simț ce bate începând din OU.. la CRUCE???

Marina Tvetaeva - Foșnitorul Tânăr Crâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foşnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî – nătâng –
Domnul ce n-a hotărât.
Nu-i foşneşte-azi ramul crud.
Peste cioturi creşte spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.
Negre cercuri minunate,
Ochii ţi-i visez şi-acuma.
– Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin duşmănie numa.

Mark Stam - Vina Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poți să-mi dai și cerul
Poți să-mi dai și ochii, dacă ai vrea
Dar nu vei vedea pustiul din privirea mea.
Tu poți să-mi dai și lacrima
S-alunece pe gât ca un cuțit
Și să mă-nece bine
Că tu plângi lângă mine.
Și ard cu o mie de vise pe minut
Tot ce-am plănuit s-avem, dar n-am avut
Și te simt acut.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.

Trei metri mai jos de podea, îngropăm noi
Minciuna, eu tot simt ceva
Cu lacrimi în ochi, te-ascunzi în sine
Sufoci în palmă fluturii hrăniți de mine.
Și-arunci din mâna ta
Umbra tăiată de la forma ce-ți spunea
Asta e el, butonul pentru detonare
Iar tu-l apeși știind că o să doară tare.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.

Tu las-o să bată
În culori indecise
Și lasă ochii deschiși
Pentru privirile aprinse.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit

Morbid - Totul Distrus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren:
După orice răsărit știu că urmează un apus
Cuvânt de mângâiere n-are rost să fie spus
Și mintea mea privește orice gând bun ca un intrus
În momente ca astea… vreau să văd totul distrus!

Strofă I:
Retras în abisul minții, contemplez la tot ce-i rău
Căutând soluții ce să mă scoată din hău
Dar nu găsesc, și atunci conștientizez
C-ăsta-i genul de coșmar din care nu mă trezesc…
Ura prosperă, simt că mă-nvăluie
Să văd haos nu-i o dorință, e o nevoie
Simt (?) văzând că se apropie
Gândul că urmează un sfârșit, doar asta mă mai mângâie!
În ideea comuniunii, doar răul îmi atrage atenția
Și atunci constat că solitudinea-i soluția
Văd foarte clar că omul reprezintă infecția
Și nu găsesc nimic greșit în ce făcea Inchiziția…
Poziția de sociopat pe care o adopt
E rezultatul realității infecte ce tre’ s-o suport
Privind înainte simt că privesc în gol
Înfricoșător
Pot defini ce-alții numesc viitor!

Refren X2

Strofă II:
Și nu-mi ajunge aerul, și parc-aș fi paralizat
Orbit de soare, mă-ntreb: de ce-i atât de înnorat?
Alergând prin lume, mă zbat încercând să scap
Eu fiind liber, realitatea-mi dă impresia că-s legat!
Răzbunarea-i arma prostului, renunț la-nțelepciune
Că am un întreg arsenal gata să te facă tăciune…
Acceptarea normelor denotă slăbiciune
Fixatul pe o ficțiune
Duce la amărăciune!
Sunt sătul de oameni, fără să fiu canibal
Și am să îmi croiesc drum la inima ta cu un pumnal
Nori negri deasupra mea aduc a ploaie de metal
Ce se îndreaptă spre-a se vărsa peste al vostru sanctuar!
Cu fiecare fir de praf ce se scurge din clepsidră
Eu constat că fântâna cu noroc (?)
Și vreau să pun capăt la tot, să privesc din depărtare
(?) încet, dispărând tot ce doare.

Refren X2

Outro X4:
Vreau să văd (hai)…
Vreau să văd… vreau să văd totul distrus!

Morbid feat A. U. G. - Vals Cu Noaptea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Morbid:
Am făcut un pact cu noaptea, i-am promis că ne-ntâlnim
Să ne luăm de mână, să fugim de meschinul senin
Da-nainte, am ceva de rezolvat:
Nu plec până nu arde tot ce m-a făcut să ard
Și-am să merg până la capăt, și-am să mă lepăd de milă
Și-am să sting flăcări lăuntrice, cu atât de multă silă
Încât, într-un final, în crepusculul meu pustiu
Voi gusta din puritate, îndrăznind să mă simt viu
Nu va rămâne piatră pe piatră, nici suflare-n lut
Urăsc tot ce-am cunoscut, și mă urăsc că n-am putut
Să fiu, să fac, să dreg, să… plm, înnebunesc
Dar mă așteaptă, sub cenușă, golul la care tânjesc
O, tu, conștiință, de mult timp așteptam
Să te-mbraci în carne, s-ai curaj să fii al meu egal
Se apropie apusul… în genunchi, în morții tăi
Vei simți în 5 minute, ce-am simțit eu în ani grei.

Refren X4 (Morbid):
Până la noapte, toate vor arde
Răsăritul mă va găsi departe.

A. U. G. :
Un om, capital ca Ohm, reprezintă doar post-mort
Dar, până atunci, tortura reprezintă antidot
Și mă bucur că-s aci, arătați prea bine morți
Că nu sunt un canibal, dar nici departe nu-s
Așteptând un om mai bun, am început să mă-ncui
Încercând să concep lumea, în disconfortul oricui
Nu plănuiam să dansez, dar muzica mi-e dușman
Și de notele mă-ntrec, nu va fi ceva spontan
Privește-n spate cu ochii, care îți țin capul ham
Calcă pe cadavre, chit că-s vorbe calde, flori și neam
Degeaba ești util, când vorbești, taci des
Rupe-ți pielea de pe tine, și arată interes
Arde tot ce ai in spate, roade carne, strică visuri
La final, tot ce rămân, degeaba, vor fi compromisuri
Caută-mă-n cine sunt, ca să vezi cine am fost
Și sună a clișeu, de-al dracu’, că nu sunt ambițios.

Refren X4

Mihai Eminescu - Calul Troian

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și ascultând așa fel de-al unora îndemn,
Băgară în cetate pe calul cel de lemn
Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură
Pân’ ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură..
Din calul acel mare elinii se coboară,
Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară;
Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți,
Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiți la porți
Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste.
Din Tenedos văzură luminile aceste
Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii,
S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii.
Când peste lumea toată domnea a nopții slavă
Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă
Intrară în cetate.. oricare repezi
Și începur-în toții a da și a snopi.
Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare,
Ostași în floarea vârstei și tinere fecioare..
Și-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi.
Prin porțile cetății curgeau pân-în genunchi
Șiroaiele de sânge.. pe pruncii cei de țâță
Îi aruncau în flăcări, să nu rămâie viță
Și urmă de Troada.. Și dând în visterie
Grămezile de aur răpeau cu lăcomie.
Trei zile pustiiră cetatea și olatul
Împlând cu jale țara lui Priam-împăratul.
Când oamenii-s grămadă uciși în orice loc,
Elinii atunci dederă cetății mândre foc
De răsărea din ziduri o mare de jeratec
Roșind bolta întreagă și crugul singuratec.
Ard turnurile-n vânturi de vaietele mumii
Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii.

Mircea Cărtărescu - Ciocnirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise
Receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului
Și-am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
Am căutat șurubelnița
Și-am desfăcut carcasa: de lița bobinelor
Își prinseseră păianjenii pânza.
Pe șnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat și sârma zdrelită
Își lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a ieșit din pioneze cu tencuiala cu tot,
Am tras de el până am început să apropii
Metru cu metru cartierul tău de al meu
Turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare
Încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
Încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
Pulsând în aerul ars, ca de fulger.
Trăgeam de fir, și ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
Statuia lui C. A. Rosetti aluneca spre miliție
Consiliul popular al sectorului doi
Se ciocni de foișorul de foc și se duse la fund cu tot cu o nuntă
Iar strada latină zâmbi; trăgeam de fir, încolăcindu-l pe braț, și deodată
Casa ta cu brâuri albe și roz ca o prăjitură de var
Aparu cu fereastra ta în dreptul ferestrei mele
Geamurile plesniră cu zgomot
Iar noi ne-am trezit față-n față
Și ne-am apropiat din ce în ce mai mult
Până ne-am îmbrățișat strivindu-ne buzele
Pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima
Mâncându-ne genele, smalțul ochilor, coastele, sângele,
Ciobindu-ne șira spinării, arzând.
Arzând cu troznete, ca dați cu benzină
Arzând cu ghețuri albastre, cu stalactite de fum
Cu ceară sfârâitoare, cu seu orbitor
Până cenușa a umplut lada de studio și chiuveta din baie
Și păianjenii și-au făcut plase în coșul pieptului nostru.