Adam Mickiewicz – Furtuna
Pânze și cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuiește,Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă,Parâmele din mână matrozilor le scapă,Soarele-apune-n sânge, luând ultima nădejde.Urlând triumfă vântul, iar peste piscu-naltAl apei ridicate de trombele marine,Către vapor, deodată, al morții geniu vineCa un soldat luând ziduri slăbite, cu asalt.Aproape morți zac unii; ici, unul se jelește;Luând bun-rămas, un altul … Citește mai mult