dincolo iii

Dincolo! Chiar aproape,Ca zări familiareVestind niște enigme.Le văd – curtenitoare.Mereu egale-n sine,Adânci, prelungi și greleEnigme – calme mase.Le-ating, uzez de ele.Spre-a-mi deveni tovarăș,Odaia zvon trimite.Ce de-obiecte! MințiiI se supun, numite.Enigme sunt, stau gataÎntr-ajutor să-mi sară,Amabile prin harulA tot ce mă-nconjoară.Mereu într-o urzealăMobilă ce-mi îmbieÎn fiecare clipăAdânca-i armonie.