dincoace

Rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapteÎn poemele nescrise stăruind să mai rămânCa ecoul prin pădure, ca sărutul printre șoapteVeșnicindu-ne ca floarea în căpițele de fân.Toamna galopa pe dealuri și-avea coama ruginieLuminau gutuii lunii auriu până departeZdrumicată-n mii de lacrimi, noaptea-ntârzia în vieVeșnicindu-ne dincoace de durere și de moarte.