George Topârceanu – Din Tren
Ca un val de cer seninPrins în volbura nomadăCurge vântul cristalinPe câmpia de zăpadă.Fără urmă, fără țel,Gândul meu pierdut aleargăLa întrecere cu el,Și se pierde-n zarea largă.
Versuri corectate și adnotate
Ca un val de cer seninPrins în volbura nomadăCurge vântul cristalinPe câmpia de zăpadă.Fără urmă, fără țel,Gândul meu pierdut aleargăLa întrecere cu el,Și se pierde-n zarea largă.
Turturelele de culoarea roșu-aprinssunt prima oară la Sesto Calendede când se ține minte. Așa vestescziarele. Aplecat afară pe fereastră,în van le-am căutat. Dar un colande-al tău, de altă nuanță, atârnaîn vârf de trestie, se deșira.Pentru mine luci, căzu-ntr-o baltă.Zboru-i de foc mă făcu orb la cellalt.