Karin Boye – Dimineață Bălaie
Dimineață bălaie, lipește-ți pletele tale moide-obrajii mei, și respiră neatinsă, -n tăcere.Departe, tot mai departe, își deschide pământul uriașa sa cupă,renăscută din noapte.Cu limpezi aripi coboarămiracolul, ca o enormă gânganie,ușor atingând peceţile ce se deșteaptăfără vreo presimțire.