dimensiuni – Versuri.pro

Richard Bach - Simplul Fapt Că Îți Apare În Față O Ființă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simplul fapt că îți apare în față o ființă
dintr-o altă dimensiune nu înseamnă neapărat
că este mai înțeleaptă ca tine,
în orice privință.
Eterici sau muritori,
ceea ce contează la oameni este
este ceea ce știu.
din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006

Ion Scriba - Celelalte Dimensiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Părem minuni
În scundul teatru
Zidit în patru
Dimensiuni.
Visăm intens
Trăim în parte
Dar mai departe
N-avem acces.
Visăm fugar
Să prindem unda
Visul, secunda,
Dar în zadar.
Miraj ceresc
Visele, anii
În ceruri stranii
Se-împleticesc.
Călcăm rebel
Pe-un plan ne plan
Contemporan,
Dar paralel.
Ades mai rece,
Arar mai viu,
Sufletul trece
Din tată-n fiu.
De jos în sus
Urcăm cu greu
Din cimpanzeu
Către Isus.
…………
Poate-s minuni
Mult mai înalte
În celelalte
Dimensiuni.
Ele plutesc,
Precum un astru
Într-un albastru
Dumnezeiesc,
Dar ard prea sus
Și nu-s cuvinte
Să reprezinte
Ce-ar fi de spus.
Gândul uimit
Fără vreo șansă
Cade în transă
Încremenit.
Sufletul mut
Vede cu teamă
Cum se destramă
În Absolut.
Fug de năvod
Să-mi apăr osul
De monstruosul
Cefalopod
Care avar
Din Neființă
Mă amenință
Tentacular.
Să nu te miri,
În alte sfere
Poate-s himere,
Poate vampiri,
Poate amici,
Poate sunt monștri
Sau frați de-ai noștri
Mai mari, mai mici.
……………………
În Spirit pur
E ora, eră
Ca o himeră
Fără contur.
Luând Veșnicia
Ca etalon
Chiar Galaxia
E un foton.
Forțând
Înalte
Ascensiuni.
Pătrund
În alte
Dimensiuni.
Rupând năvodul
Cel mărginit.
Lucrând la Podul
Desăvârșit.
Pentru Exodul
Către zenit.

Tudor Arghezi - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung, în șase peri.
Abia-l vezi și e întreg
Cu nevoi și cu dureri.
Vine de la munca lui,
Nu se-nșeală de picior.
Îl așteaptă, colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.
Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă știe de nimic,
De ce-oi fi atât de mare?
De ce-i el atât de mic?

Underman - Dimensiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Durere de cap cumplită,
Secunde ce văd sticla zdrobită
Şi oglinda ciobită,
Frica cuibărită-n fiinţă,
Ce mă trezesc într-o clipă.
Maşina mea oprită
Lângă o bandă vopsită pe drum,
Nu-mi explic cum
Dar casa ta în apropiere
Şi copaci în ceaţă este tot ce văd de acum.
Nu ştiu ce se-ntâmplă, jur,
Mintea-mi joacă feste,
Mişcări încete,
Dureri în pântece
Ce treptat încep a trece,
Parcă mă simt din ce în ce mai rece.
Senzaţii noi vin
Şi simt cum cele vechi încep treptat a-mi trece,
Şi totuşi
Elemente ale acestui decor parcă încearcă neîncetat să mă-nece,
Parcă anemic,
Captiv în caracter pandemic,
Am senzaţia că sunt amnezic,
Am venit dar mă simt ca după un drum lung de ostenit,
Rămân de necontenit.
Natura a împietrit,
Nu mai contează,
Imaginea ta nu încetează şi barează
Starea asta ciudată ce mă presează
Şi deloc nu mă caracterizează,
Subit te-am simţit,
Vin către tine, acolo mi-e bine,
Uit de terori,
Reiau paşii fără erori
Prin grădina ta de flori,
Cum am făcut-o de atâtea ori.
Nici cald, nici frig,
Miresme nu mai prind olfactiv,
Mă simt captiv în timp fictiv,
Vreau uşa s-o împing
Dar se deschide fără s-o ating.
Tăcere totală,
Semi-întuneric şi răceală
Într-o dimensiune polară,
Pe raft o poză specială făcută de mine-n toamnă
Stă pusă pe coală.
Pictată pe sticlă într-o ramă aurită, pari atât de fericită
Şi mereu grăbită, să mă-ntreb de ce îmi eşti atât de iubită,
Tu fiinţă magnifică.
Straniu, subit
Parcă nu mai recunosc nimic,
Nici mintea mea, e un vid,
Poate că-s lovit
Altfel nu-mi explic pierderea asta de lucid
Ce ţine un infinit.
Durează o clipă,
Confuzia revine la o scară mai mică,
Presată în explicaţii lipsă
Şi totul începe să revină la normal,
Parcă-am trecut printr-o eclipsă.
Trepte înalte duc către camera ta,
Amintiri curg imediat pliante,
Emoţia m-arde,
În templul ăla mic ţi-am închinat atâtea piese din arte.
Nemişcat rămân în prag, parcă prea plăpând,
Refuz să te trezesc acum, îmi spun în gând,
Şi mă aşez lângă tine lăsând timpul curgând,
De rest-uitând.
Perfecţiunea s-a jucat cu trupul tău
Întrecându-se pe sine în bine,
Sunt atâtea dive care ar ucide doar ca să fie o zi ca tine,
Soarele pătrunde prin geam să te mângâie cu razele lui blânde
Ce te fac să străluceşti ca florile pe munte,
Şi-ţi spun încet pe nume.
Tresari uşor,
Te ridici, mă ignori, păşind pe covor
Te îndrepţi către fereastra de la dormitor
Încercând să vezi ce disturbă acest decor.
Iubito sunt eu,
Ce se petrece?
Mă îndrept către tine, te ating pe umăr
Şi tu-ţi tragi capotul tresărind ca după un fior rece.
Halucinaţii fine când părăşeşti camera
Şi la un moment dat parcă treci prin mine,
Simt că mă pierd din fire,
Pătrund pentru a nu ştiu câta oară astăzi în neştire.
Alerg după tine,
Dar ceva se-ntâmplă, te comporţi de parcă nu exist,
Mă ignori ca şi cum fizic nu sunt aici
Şi asta mă face foarte trist.
Te-am supărat cu ceva? Nu-nţeleg situaţia,
Şi tu părăseşti locaţia
Încercând să afli ce-a stârnit în stradă aglomeraţia,
Sirene îmi dau senzaţia de imprevizibil eveniment
Când maşina mea e bucăţi împrăştiate pe ciment,
Văd oameni ce se îndreaptă într-un spirit iminent
Către locul dezastrului evident.
Urme de frâne,
Văd cum scot o siluetă inertă,
Iar individul ăla îmi seamănă într-un mod anume
Şi nu înţeleg de ce strigi la el pe-al meu nume.
De fapt sunt eu, mort,
S-a întâmplat ceva în drum spre casa ta
Şi acum sunt într-o altă dimensiune,.
Mă aude cineva?
Mă vede careva?
x2.
Over and out,
Cristescu Naum.