dihanie

René Char – Nemaipomenita Dihanie

de

Dihania dezgustătoare, precum un ciclop caraghios,închide calea grațioasei turme.Opt glume proaste îi țin de podoabe, divizându-i nebunia.Cu pioșenie Dihania prăjește ceva-n văzduhul rustic.Șoldurile-i lăbărțate și revărsătoare o dor, gătindu-sede-a se despovăra.De la copite la colții săi fără rost, o-nvăluie duhoarea.Astfel mi se-arată în friza din Lascaux, mamă fantasticdeghizată,Înțelepciunea cu ochii plini de lacrimi.din grupajul „Lascaux” … Citește mai mult

Ion Caraion – Anadyomene

de

Ce-i cu-atâta colb și omăt?Luna-mi merge-ndărăt,și-mi tot bâțâie din coadăo dihanie năroadă.Pe biserici și pe broatecicurg vădanii muieratici.Știu și-un frasin cu piaștri –când îl sui, sui munți albaștri.Ghemotocul tău de gumenu-l tămăduie o lume.El mi-agață câte-o cracăpe la gări, de gât, să-mi facă.trecătoare pe curândboala cărnii. Dar pe când.– ca o ploaie dintr-o curcă –trenul … Citește mai mult