dialog plastic versuri

E-o gălăgie rece în cameră, de crezică-aroma otrăvită a pomului vecins-a deșertat în aer, pe jos și prin tulpiniși-au năvălit statui, în hall, cu blăni de iezi.Un deget necurmat străbate cartierul….Pentru decorul nostru, sălbatic de frumos,ne trebuia, îmi pare – dacă omitem cerul –o inocență lentă de așternut pe josori turme lungi, ca-n filme. Dar … Citește mai mult