Versuri corectate și adnotate
Nu te-ai săturat de orașul ăsta care ne mănâncă nervii și ce-a mai rămas din suflete,Mitocani care aruncă orice din mașină de parc-ar vrea să scadă-n greutate;Claxonează, dă claxoane, nu fi prost,Dacă nu claxonezi nu participi la hitul zilei;Ne uităm urât și nimeni nu zâmbește, nevastă-ta-i de vină că ăla micu crește,Un bou îți taie … Citește mai mult
Par basme câte ți le-nșir,și-i propria-ți viață,Ce-n pulberea de amintiriO vezi, ca printr-o ceață.Cum te-ai înstrăinat de-ai tăi!Te mai cunoști tu oare?Unde ți-e inima dintâiîn toate-ncrezătoare?..N-o mai căta, că te-nfiori,în urma ta e jale:Tu ai murit de-atâtea oriîn zbuciumata-ți cale.Și-n van privire-ți arunciSă te mai vezi pe tine,Să simți cu inima de-atunci,Căci toate-ți sunt străine..Din … Citește mai mult
Iadul orașului geamurile începu a le strica,în mai mici iedulețe, sugând luminile.Diavoli roșcovani – automobilele – prinseră-a cabra,chiar în pâlnia urechii explodându-și claxoanele.Iar colo, sub firma cu scrumbie de Kerci,un bătrân doborât își căuta ochelarii, disperat,și izbucni în plâns, când în vârtejul serii reci,din fugă tramvaiul găvanele spre el și-a-ndreptat.În gropile dintre zgârie-nori unde ardeau … Citește mai mult