Deznădejdea – Versuri.pro

Rafael Alberti - Fără Nicio Scăpare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trebuia să plec de pe pământ,
pământul trebuia să mă scuipe de pe el o dată pentru
totdeauna, ca pe un fiu bastard,
ca pe un fiu temut pe care orașele nu speră
să-l recunoască niciodată.
Trebuia să plâng până ce voi mișca din loc trenurile
și voi încurca prin strigăte ceasurile mareelor,
dând cerului pricină să se lase în voia unui chin
fără ploaie.
Trebuia să mă surghiunesc fără voia mea,
să părăsesc niște dormitoare,
anumite ecouri
și niște ochi secați.
Acum plec.
Trebuia să trăiești mai mult de jumătate din viață fără
să cunoști glasurile care sosesc acum, petrecute
prin lume,
mai siguratic decât răceala unui turn menit să
lumineze calea păsărilor pierdute,
pe marea care tot curge prin tine până ce-ți umple
de sare cuvintele.
Trebuia neapărat să te fi născut singur și răbdător
fără glorie, ca să-mi spui:.
Sunt treizeci de ani de când nu mai citesc ziarele:
mâine va fi vreme frumoasă.

Ombladon - Ultimul Tren

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

După o noapte rece, un cer fără stele
Urmează prima zi din restul vieții mele
Lacrimile tale grele ce se cern prin gene
Îmi cer parcă să rămân, dar nu mai am vreme
Am să plec o vreme, o să mă-ntorc, nu te teme
N-am să uit că sângele tău îmi curge-n vene
Am crescut ca mulți alții într-un bloc murdar
Lângă un calorifer rece, cu ochii pe contuar
Toate trec, așa se spune
Dar nimic nu trece, fără să lase urme
Pe bune, fă bine, alege-ți timp din drum
Timpul se scurge printre degete, strânge pumnul.
Totuși sper, să fiu liber, cer
Nu vreau să mai văd același raft gol, în frigider
E ultimul meu tren, știi că îl aștept demult
Îți promit de pe-acum, jur, c-o să te sun
Refren: bis
Acum plec, trag ușa după mine
Abia aștept, să ne vedem cu bine
Pășesc încet, în roua dimineții
Fără bilet, stau ascuns în trenul vieții.
E ciudat să spun asta, e nedrept că plec
Dar e dreptul meu să-mi fac un rost, să-ncerc
S-aleg un drum mai bun, am mai greșit, nu neg
Aici n-ai cu ce să te alegi, sper că mă-nțelegi
E-o țară de c***, scuză-mi limbajul
Dar și ăștia ca și comuniștii ne-au dat dracu’
Pân-acum, toți și-au ridicat vile,
Și omul de rând se luptă pentru banii de-ntreținere, cu zilele
Nu vreau să mă obișnuiesc cu asta
De ce-și bat joc de viața mea, îmi dau ei alta?
Confort nu, banii nu, speranțe mici
Am nșpe mii de motive să zbor de-aici, ce zici
Aici simțim ca o povară grea de mici
Acea mână-n spate ce nu te lasă să te ridici
Și că am puțini prieteni dar îi am de-o viață
Spune-le te rog și lor c-o să-mi lipsească
Refren: bis
Acum plec, trag ușa după mine
Abia aștept, să ne vedem cu bine
Pășesc încet, în roua dimineții
Fără bilet, stau ascuns în trenul vieții.

Ombladon - Ultimul Tren (Pe Bune)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

După-o noapte rece
un cer fără stele
Urmează prima zi
din restul vieții mele
Lacrimile tale grele
Ce se cern prin gene
Îmi cer parcă să rămân
Dar nu mai am vreme.
Am să plec o vreme
O să mă-ntorc, nu te teme
N-am să uit că sângele tău
Îmi curge-n vene.
Am crescut ca mulți alții
Într-un bloc murdar
lângă un calorifer rece
Cu ochii pe contor.
Toate trec
(așa se spune)
dar nimic nu trece fără să lase urme.
Pe bune.
Fă bine
alege-ți din timp drumul
Timpul se scurge printre degete
Strânge pumnu’
Totuși sper.
Să fiu liber, cer.
Nu vreau să mai văd același raft gol în frigider
E ultimul meu tren
Știi că îl aștept de mult
Îți promit de pe-acum
Jur că o să te sun.
Acum plec
Trag ușa după mine
Abia aștept
Să ne vedem cu bine
Pășesc încet
în roua dimineții
Fără bilet, stau ascuns în trenul vieții.
E ciudat să spun asta
E nedrept că plec
Dar e dreptul meu
Să-mi fac un rost
Să-ncerc
Să aleg un drum mai bun
Am mai greșit
Nu neg
Aici n-ai cu ce să te alegi
Sper că mă-nțelegi
E o țară de c***t
Scuză-mi limbaju’
Dar și ăștia ca și comuniștii
Ne-au dat dracu’
Până acum
Toți și-au ridicat vile
Și omul de rând se luptă pt banii de întreținere cu zilele.
Nu vreau să mă obișnuiesc cu asta
De ce își bat joc de viața mea
Îmi dau ei alta? hmm?
Confort NU
Bani NU
Speranțe mici
Am șpe mii de motive să zbor de-aici
Ce zici?
Aici simțim ca o povară grea de mici
Acea mână-n spate ce nu te lasă să te ridici
Știu că am puțini prieteni
dar îi am de-o viață
Spune-le te rog și lor c-o să-mi lipsească.
Acum plec
Trag ușa după mine
Abia aștept
Să ne vedem cu bine
Pășesc încet în roua dimineții
Fără bilet
stau ascuns în trenul vieții