Versuri corectate și adnotate
Câteodată își trimite numai picioarele,Câteodată numai tâmplele.Buzele ei vin rar de tot să mă simtă,Urechile, urechile, niciodată.Ochii și-i lasă undeva, în trecut,Inima o uită undeva, între copaci negri.Cel mai des îmi trimite mijlocul,Cel mai des îmi trimite umerii.
Precum un rest de verde! Par vopsele;sunt aspre, ciunte, frunzele-i uscate;albastru-nfloritelor umbelenu-l poartă, ci-l răsfrâng, decolorate.Spălat de lacrimi, pare scurs în glastretot mai pierdut, de parcă nu e viu,întocmai ca străvechi scrisori albastrece-n galben-violet se sting, şi-n cenuşiu.Cum nici un fir într-un şorţ mic şi şters,uitat, nemaipurtat, nu mai tresaltă –mărunta-i viaţă s-a-ntrerupt din mers.Deodat’ … Citește mai mult