Dezgust – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Doar Un Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să-ţi pui în evidenţă lenea, blazarea, sila, chiar prostia,
Când te întreci s-ajungi un scop, ce e şi altuia, acelaşi,
N-ai nici respect, nicio ruşine, de aşteptări, în bagaj ce laşi…
Nu-i alt răspuns, mai idiot; „că-i doar un joc”, acefalia!.
Şi când eşti simbol de-o speranţă şi la mulţimi înflăcărate
Ce te adulă, îţi cântă imn, îşi dau şi pic ce au, un vis,
Nu-ţi cer să lupţi cu munţi, cu mări, să te vinzi prin vreun compromis..
Iar tu laşi baltă, fugi, te ascunzi, zici că nu poţi.. e-o laşitate!.
Când oricine deasupra e, mai bun, înalt, deştept, frumos
Şi nici ales de-un miliard, se luptă pentru-ai săi, o mână,
Iar tu, cu-ai tăi neisprăviţi, te porţi ca o lichea, n-ai vână..
Deşi cei mulţi, din sacrificiu te ţin, s-ai.. Puţi, jegos!.
Când n-ai mândrie să te arzi, de dor, de drag, cu ardoare, foc,
Să te emancipezi mereu, s-ai ţel înalt, măreţ să fii,
Să laşi orice.. un altruist să te dai tot, cu ce deţii..
Nu meriţi să mă reprezinţi, pe mine, ţară.. „doar un joc”!.
Nu ştiu nici Africa de are, arabii, triburi de Amazon,
Mai mult dezgust de muncă, trudă, de stăruinţă să învingă,
Decât o şleatcă de beţivi, putori, ce sticla ştiu să lingă..
Cu aşa o lipsă de onoare, de cinste goi.. cu prost blazon!.
Speram să fiţi mai mondiali, să-mă scrieţi nume-n Pantheon..
PS
Dedicat unei adunături, la care minte-i e-un balon gol,
Conduşi de laia eminenţă, ţâfnos π.. ţurcă.. Fanfaron!
16. 11. 2013

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Asasin Plătit… La Dispoziție!!!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De Goeteri.
Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har..
N-am crezut dreptul să omor!.
Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat să însănătoșesc boli..
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!.
M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat..
N-am învățat parșivitate!.
M-am luat speranțele, în spate
Să scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate..
Și tot sunt judecat de-ocară!?.
M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei..
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
Să împiedic geniu! Am idei!!!.
M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar să îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act..
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!.
M-am dedicat mult la onoare..
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!.
M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât.. Fără de cap meniți!.
Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată..
Modești! Nu din Belu, Copou..
M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm că-i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă.. teatral!.
Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig..
Ce semeni mi l-au destinat!.
Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj să numeri,
Să nu m-acuzi că-l pervertesc..
Condamnat fals, cu dat din umeri?!.
M-am decis azi mai mult de-oricând
Să fiu un asasin plătit!!!
Să împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!.
La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis.. Biet pârlit!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dezgust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
„On target” denumite, în snob de nou model,
De-aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou… din viţel!.
Şi-i multă, mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria…
Şi moare un neam… odată, predestinat să-nveţe?!.
Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată… şcoliţii-n empirism!.
Estomacabil simţ ‘n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane…
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc… aleşi din proşti, cotloane!.
Nici moartea nu-i îndeajuns la reproduşii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculţi cu şcoli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-şi fac adepţi din leneşi… tipare, după şan!.
Şi mor de-atât necaz, că dacă-mi pierd şi limba
Nu am cum să mai spun şi n-o să am nici cui…
Mă rog la Dumnezeu, că poate lume schimbă
Cu alţii noi, din vechii… Lui, ce-are îndestui!?!..
Cum Doamne, pe Pământ, alţii-s altfel? Să-mi spui!.
PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povaţă;
Ai noştri tineri, oare, tot la Paris învaţă???
24.06.2012

Duiliu Zamfirescu - Dezgust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt sătul de tot pe lume. Sunt sătul de suferință,
De iluzii, de plăcere, de suspine, de credință.
Le-am gustat pe fiecare și dezgustul m-a cuprins!
Tot ce-a fost mai sfânt, mai nobil, ele-n sufletu-mi au stins.
M-au desmoștenit de mine, mi-au ucis gândul de viu;
Nu mai știu nici să mă bucur, nici să sufăr nu mai știu.
Trec cum trece orice apă curgătoare pe pământ:
M-am născut și deci voi curge pân’ la mare — la mormânt.
Ce-mi vorbiți de nemurire, de credința cea străbună?
Nemurirea, ca credință, nici de biblie nu-i bună,
Iar străbunii, strat de oameni, au lăsat ca orice strat
Geologilor de dânșii un dezgust nemăsurat.
Suferința e ca valul mărilor spumegătoare,
Ce izbind aceeași stâncă, albă și strălucitoare,
O-negrește. Corpul-n care inima s-a înegrit
E un chin însuflețit!
Stol de albe păsărele, ce cu tinerețea vin,
Zbor iluziile toate de la cel d-intâiu suspin,
Iar în urma lor rămâne, repetând sinistre șoapte,
Dorul, pasăre de noapte.
De plăcere sunt departe cât e inima de cuget,
Cât e-o dulce respirare de al mării groaznic muget,
Cât e slaba noastră minte de al cerului mister,
Cât sunt oamenii de cer.
De suspine?.. Dar suspine sunt pe lume-așa de multe,
Încât omul nu mai poate pe-ale altuia s-asculte.
Deci, să tac. — Dar câte-o dată sunt cuprins de-așa durere
Încât singur socoteală mă-ncerc cerului a cere:
Cum se poate-ntr-o ființă, într-un hârb tăiat din lut,
Dumnezeu să verse-n pace atât foc necunoscut?
De s-ar strânge azi suspinul de la fiecare chin,
S-ar vedea că omenirea e-ntreagă un suspin.
Deci, să tac.
Frumoase vremuri, când credința, un cuvânt,
Îmi da stelele din ceruri ca legate de pământ;
Când icoana, o icoană, cu bătrâna sa privire
Îmi vedea faptele toate, îmi citea orice gândire;
Când aveam de moarte frică, când aveam respect de vii,
Când citeam pe aripioara fluturașilor zglobii
Notele ce le-a scris vântul în legănătoru-i zbor..
— Au trecut acele vremuri..
Timpul, vecinic călător,
Le-a luat, luând cu dânsul și credința cea străbună..
O repet: astăzi, credința nici de biblie nu-i bună!
Iară noi.., stratul de astăzi, vom lăsa ca orice strat
Geologilor de dânșii, un dezgust nemăsurat.
August 1880

Dumitru Iacobescu - Spleen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt obosit, deși nu vin din luptă,
Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu și mai masiv.
Cu vinuri pătimașe în pahar,
Cu opiu și cu flori de lupanar,
Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,
Frumoasa mea – ceasornic rococo
Al cărui mecanism din oră-n oră
Îmi cântă-același vechi do, mi, sol, do..
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!.
Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadență.
Doar lenevii solare, și atât,
Plus o grozav de lungă decadență
Și-un ștreang – cu care nu te strângi de gât.

Constantin Mille - Dați-Mi Pace