dezert – Versuri.pro

Stephen Crane - Rătăceam Printr-Un Pustiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rătăceam printr-un pustiu.
Și am strigat disperat:
„Ah, Doamne Dumnezeule, scoate-mă de-aici!”.
Iar o voce a spus: „Dar nu e niciun deșert!”.
Am strigat: „Fie cum zici, dar, iată –
Nisip, arșiță, orizont pustiu”.
Vocea a spus: „Dar nu e niciun deșert!”.

Sdst - Sunete În Deșert

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intro:
Yo, Sunete în deșert 2006, Spectre de Difuzare a Sunetelor Tăcute, Underman și Aforic, aha… Ortega la producție… Hai, yo!.
Aforic:
Se aud zgomote de arme
Militari ce ies din cazarme
Însetați de glorie
Și îndemnați de arme
Conflicte văzute la un alt nivel prin tratate
Pătate de-armate executate
De alte acte necurate..
Scenarii ce ies din tipar rup ritmu’
Toți înnebunesc, parcă se luptă cu timpu’
Monitorizați prin unde ultrascurte,
Nu ai unde te ascunde
’s peste tot, încep a se înfrupta
Real-imaginar încadrează lumina
Infinitu’ auriu îmi intră-n ochi, vederea-i confuză
Imaginea lui Iisus nu-i o scuză!
Am o misiune și-o muză
Prozac luat înainte m-ajută să mă calmez
Simt mișcări, un laser mă țintește, încep să clachez
Agravez situația în neștire
Soarele îmi impune de-acum senzația de orbire
Încep să se-adune toți în bază, moment de retragere
La noapte e ultima fază, încercăm să mai dăm o spargere
Întunericul ascunde multe secrete
Servanți sunt dedicați, și pregătiți să secrete
Sângele celui ce mi-l arată
Ăștia se mint c-au inamic
Vreau să-l văd cum se scurge
Camaradu’ lui plânge…
Asta-i produsu’ produs de-armată
Condus de elită cu funcție înaltă
Omu’ din mine a rămas acasă,
Vrea să poa’ să evadeze,
Se descarcă, începe să se enerveze
Ochește, țintește, și trage
Arma se descarcă-n miraje
Un vânt începe să adie
Acum, adio patrie!
E calmu’ dinaintea furtunii și asta mă șerpe
Peisaje apocaliptice… Mi-aduc aminte acuma de-o prezicere:
E anu’ Celui de sus
E banu’ celui sus pus
E ultima șansă să mă retrag
Nu mai pot, sunt adânc băgat în transă…
Tranșez tot ce-mi sta-n cale
Toți ce-mi vor pielea, îi vânez ca pe căprioare!
Mi-aduc aminte vorbe de-acasă:
« Te-ntorci cu orice preț, asta mică’ n-are ce să mănânce pe masă! »
O iau razna, îmi dau haina jos, soarele m-arde-n ultimu’ hal
Într-un final încep să mă calmez….
« Exterminate them! ».
Underman:
Descarc (?), trag
Cuvinte incarc
Tinte le sparg
Unde des pe mine cad
Zi-mi de cine ti-e drag, sa stiu unde descarc
Cand tinte (?) nul pe radar
Sau dat in urmarire-n zadar…
Ya! Scuip sange de-ala ranced pe gura
Protestantii-s contra ISIS, Holocaust, (?)
Vad steagu’ alb si-l rup in patru bucati
Rablocatii de pe harti
Din dune de nisip, risip
Si ultima urmarire (?)
Si dau exit…
Din Apocalypse, transmit rachete-n infinit
Transform trecutul in scrum, cu tehnologii Pentagon
In care camarazii mei se descompun
Suflu’ de schije strapunge solu’ starnind suspansu’ soldatilor
Avand ca rezultat, cresterea intensitatii aplicantilor
Cobor din Hercules in tromba
Fac recolta, fac record la morga
Se cere sa secer cu secera si vin pentru solda…
In Night-Vision, vad oameni morti,
Si focuri de-arma trase in ambasade dinspre porti…
Coordonate X-Y-Z, te vad prin satelit pe continent, adio
Nu stii cand o sa crapi, da’ lasa ca stiu io!
E ceva putred in desert, suspect si ranced
Dansez cu lupii, si gloante trase din elicopter
O ard cu aruncatoru’ de flacari, putin spus
Nervii-mi sparg, cand eu aprind temple-n apus
Cranii-n casti albastre
Trupele tarilor voastre
Un sir pronuntat de coaste
Bate vantu-n asta oaste…
Teatru de operatii pe viu, sunt mort ca actor in decor
Imi curge sange-n taramu’ imbibat de petrol
Furtuni de nisip si stari de soc
Nu gasim un invingator, si pentru-acest joc
F-16, asta sigur e minor..
Cu vreo cinci ani mai mare decat copilu’ aflat la mine-n vizor
Sfarsitu’ negru din partea turbanului alb
Pana-n secunda finala ramane credincios si calm
Cel puternic rezista,
Noul recrut vomita
Si insista
Sa se compromita
Trag in tot ce misca,
Se ridica
Sau se risca..
Asculti Spectru’ de Difuzare dintr-o masina capcana
Bomba cu bass si rime explodeaza, nefacand vreo rana
Pazind coloane oficiale, noaptea testam arme secrete
Se pare ca nu suntem in stare sa gasim motive pentru explozii de rachete..
Infrang guverne si trupe, asta-i runda finala
Inchei transmisia din lupta pentru dominatia globala!.
« Exterminate them! »

Margaret Atwood - Locuire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Căsătoria nu e o casă
nici măcar un cort.
Este înainte de asta și încă mai rece:
Marginea pădurii, marginea
deșertului,
scările nevopsite
din spate unde ne ghemuim
afara mâncând popcorn,
unde, suferind și cu mirarea,
că am supraviețuit chiar și
până acum,
învățăm să facem focul.

Mircea Demetriade - Spleen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ale mele zile sunt pustiuri cari
Rătăcesc în ele roze caravane;
Câte visuri blonde, albe, suverane,
Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,
Călărind pe negri, nobili armăsari,
Și cămile câte au trecut dușmane
Prin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,
Eldorado, -n fine ca să le răsari?.
Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?
Ocean de sânge, aur și vâltoare;
Însă după zile, zile au urmat,
Iar pustiul crește și pustiu-i unul,
Pe când caravane câte-a spulberat
Sau le-a prins în munții de nisip Simunul!

Cosmin 13 - Echilibru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Joc zaruri cu moartea, mă încearcă
Mă gândesc doar la bani, se așterne noaptea
Și parcă vorbesc cu Sorin despre succes
Îmi dă dreptate,
Îmi văd viitoru’, așa departe, dar nu pe Marte
Trăiesc dincolo de lume, Bone County
Trappând eșecul în boxe, practic
O ard semantic
Stele în jurul meu ca Dumnezeu
Hollywood, scriu strofe pe pereți,
Spune-mi Sfântul Petru, FL Studio
Random, da,
Nu cânt filme de clișeu
Nimic filozofie, am ajuns la apogeu
Am ajuns la apogeu, atât mai am de spus
Am demonii mei, dar ceva e mai presus.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Conduc mașina timpului
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Frecvența beatului,
O lume unde nu mai sunt deloc sclavi
Scriu fără reguli, ca o rapsodie
Credeți altceva despre ce e poezie
Filme verbale, să știi că trebuie să interpretezi
Dumnezeu te vede, nu ăla în care crezi
Cugetând și la faimă ca Sfera Ebbasta
Mă teleportez iar în Nevada
Acolo unde e mult deșert
Pe străzi părăsite să mă regăsesc.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres

Rashid - Furtună în Deșert - Nelinștea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simt nisipul între degete, ca la Mamaia
45 de grade, ca-n deșert, nu vine ploaia
Văd o oază în zare, nu e aia.
Simt nisipul între degete, ca la Mamaia
45 de grade, ca-n deșert, nu vine ploaia
Văd o oază în zare, nu e aia
Nu, nu e aia, nu, sunt doar high ya.
E furtună în deșert și timpul se scurge lent
Verdele-i medicament, mă aflu sub tratament
La dracu’, cât e de cald, n-a mai plouat de când lumea
Îmi simt gura uscată, da’ eu sunt leoarcă, e culmea.
Mă lupt cu mine, mă cert pe mine
Mă pierd pe mine, știu, nu e bine
Ce mă fac cu mine, nu mă plac pe mine
Și furtuna vine, minciuna covine.
Niciuna nu ține prea mult
Prea sunt prea cult, prea prost, prea bun
Prea mut, prea sus, prea jos
Drăguț, hidos, prea îmi bat capu’, n-are rost.
Simt nisipul între degete, ca la Mamaia
45 de grade, ca-n deșert, nu vine ploaia
Văd o oază în zare, nu e aia
Nu vine, nu vine ploaia.
Simt nisipul între degete, ca la Mamaia
45 de grade, ca-n deșert, nu vine ploaia
Văd o oază în zare, nu e aia
Nu, nu e aia, nu, sunt doar high ya.
E furtună în deșert, iau verdele ca desert
Devin de apă avid, când tot în jur e arid
Și mă aprind când îl sting și mă agit și îl strig
Că mi-a intrat în sistem, că mi-a intrat în instinct.
Mă tem că da, mă tem de ea
Mă tem că ea e liniștea mea
Mă tem de ideea de a fi cineva
Mă tem de oglindă și de cine e în ea.
N-am ce să schimb, n-am cum, n-am timp
N-am ce să prind sau să pretind
Nu mă decid, nebun, lucid
Sunt rău sau bun sau doar stupid.
Nu vine, nu vine ploaia.
Simt nisipul între degete, ca la Mamaia
45 de grade, ca-n deșert, nu vine ploaia
Văd o oază în zare, nu e aia
Nu, nu e aia, nu, sunt doar high ya

Rakova - Echilibru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Joc zaruri cu moartea, mă încearcă
Mă gândesc doar la faimă, se așterne noaptea
Și parcă vorbesc cu Sorin despre succes
Îmi dă dreptate
Îmi văd viitoru’, așa departe, dar nu pe Marte
Trăiesc dincolo de lume, Bone County
Trappând eșecul în boxe, practic
O ard semantic
Stele în jurul meu ca dumnezeu
Hollywood, scriu strofe pe pereți
Spune-mi Sfântul Petru, FL Studio
Random, da
Nu cânt filme de clișeu
Nimic filozofie, am ajuns la apogeu
Am ajuns la apogeu, atât mai am de spus
Am demonii mei, dar ceva e mai presus.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Conduc mașina timpului
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Frecvența beatului
O lume unde nu mai sunt deloc sclavi
Scriu fără reguli, ca o rapsodie
Credeți altceva despre ce e poezie
Filme verbale, să știi că trebuie să interpretezi
Dumnezeu te vede, nu ăla în care crezi
Cugetând și la faimă ca Sfera Ebbasta
Mă teleportez iar în Nevada
Acolo unde e mult desert
Pe străzi părăsite să mă regăsesc.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres

Afanasii Fet - Grădina Ta Văzut-Am Iară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Grădina ta văzut-am iară.
Cărări știute-am străbătut
Pe unde-n altă primăvară
Noi rătăcit-am și-am tăcut.
Vai, biata-mi inimă tânjea
De teamă și nădejde plină,
Ci frunza crudă nu putea
Să pună stavilă-n lumină.
Acum, sub ram și umbra-i deasă,
Și-n ierburi, fum de mirodenii..
Iar ce mâhnire grea se lasă
Din vegetalele muțenii!.
Privighetori, uitând de sine,
Își cearcă rar vrăjitul flaut.
Sub verzi boltiri de pace pline
Eu în deșert colind și caut.

Ady Endre - Devreme Am Venit Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târziu a venit femeia
Slăvită, să mă vadă, măcar,
Și pusta asta mă ucide,
Unde urlu în zadar.
Oh, acest deșert mare,
Oh, pusta maghiară,
Aripile, de câte ori
Mi-am rupt și-am rămas cu pată.
Hoinărind, n-am nici
De ce să am lacrimă:
Am venit devreme aici
Și femeia, tardivă.