dezbracare

Tot zgârâindu-şi inima duioasăSub casta robă neagră, într-o ziCând se plimba, cu gura lui băloasăŞi ştirbă, mestecând misticării, –Un pişicher de-ureche-l prinse zdravănŞi, aruncându-i în obraz ocări,Îi smulse de pe trupul hâd şi reavănVeşmântul cuvioasei lui chemări.Fusese descheiat pe jumătate!În inimă, păcatele iertateI se-nşirau – mătănii. Palid tare,Taruffe se spovedea. Dar zurbagiulSe mulţumi să-i ia … Citește mai mult