Strofa I (CenzuraH):
Privește ceru’, încă e albastru
Jos e totu’ gri, e mare dezastru
Se-anunță potopu’, creștinu’ nu-nțelege
E mâna celui de sus, ia-o ca pe-o lege!
Nu uita că-n povești binele nu pierde
Visăm cu toții la paradisu’ verde
Îți vine să plângi? Adu-ți aminte
De clipele în care zâmbeai ca-nainte!
Simte, viața are rost, gândește-te
Că alții mai au doar o zi, liniștește-te!
Că alții ar trăi ca tine, gândește-te
Nu-i privi întâi pe alții, privește-te!
Viața-i doar un dar, înțelege karma
Când mi-a fost mai greu, m-am dus la sfânta Ana
Unii nu se știu, eu mă cunosc chiar și la greu
Și pentru toate astea-i mulțumesc lui Dumnezeu!.

Refren X2

Strofa II (B-Blue):
În suflet îți pătrunde ura
Zi de zi, când vezi că te dai de-a dura
Să poți să-ți faci tura
Și mereu ești furat
De capetele mari
Din stat, păcat!
Am luat nota 0 cu brio la pasare
Că nu mai există oameni printre noi, doar animale
E care pe care
Nu mai vezi cale de scăpare
Când pe zi ce trece tot mai mult sufletul îți moare!
Și pare
C-apare
O rază de soare
Dar și ea dispare
Revin probleme ce te duc la disperare
Vine plata:
Tre’ să-ți achiți rata
Ramâi fără bani în buzunar și strigi: „De azi, gata!”
Îți lași fata,
Soția, familia și pleci
Fiindcă știi că dacă nu o faci, o s-ajungi să te-nneci
În ape tulburi și reci
Ai grijă pe unde mergi!
Fii o fire tare, peste toate doar tu poți să treci!.

Refren X2

Ecuación de primer grado con una incógnita.
En el último río
de la ciudad, por error
o incongruencia fantasmagórica, vi
de repente un pez casi muerto. Boqueaba
envenenado por el agua inmunda, letal
como el aire nuestro. Qué frenesí
el de sus labios redondos,
el cero móvil de su boca.
Tal vez la nada
o la palabra inexpresable,
la última voz
de la naturaleza en el valle.
Para él no había salvación
sino escoger entre dos formas de asfixia.
Y no me deja en paz la doble agonía,
el suplicio del agua y su habitante.
Su mirada doliente en mí,
su voluntad de ser escuchado,
su irrevocable sentencia.
Nunca sabré lo que intentaba decirme
el pez sin voz que sólo hablaba el idioma
omnipotente de nuestra madre la muerte.

Refren:
Trag semnale de alarmă când mă pierd printre ruine
Frații mei distrug planeta, dar trăiesc așa de bine
Actele toate se destramă, vreau să fiți uniți
Nu fugiți de pedeapsă, de plătit o să plătiți!.

Văd tramvaie murdare, cerșetori la semafoare, același film macabru, simt că nu mai am scăpare
Un puștan de 20 de ani la colț vinde ziare, singur cu 3 frați, trebuie să le dea mâncare
Lângă el altu la fel de tânăr, cu mașina tare, vede viața diferit prin ochelarii lui de soare
El are bani de la tăticu’, n-are niciun stres, stă cu un fotomodel care e pe interes
Astea sunt valorile pe care le iubiți, oare asta este lumea în care vreți voi să trăiți?
Oare sunteți conștienți că odată o să muriți, când o să aveți copii pentru ei asta doriți?
Exact ca o boală, noi scutim și devorăm, când lăsăm prăpăd în urmă, la ce să mai sperăm?
Astea sunt problemele care mă apasă, prefer să zic „atenție!” când altu zice „lasă!”
Toată lumea țipă tare, trebuie o schimbare, asta nu se face prin dezbateri parlamentare
Președintele știe doar să râdă ca prostu’
Îl doare-n p. a de noi și de viitorul nostru.

Refren:
Trag semnale de alarmă când mă pierd printre ruine
Frații mei distrug planeta, dar trăiesc așa de bine
Actele toate se destramă, vreau să fiți uniți
Nu fugiți de pedeapsă, de plătit o să plătiți!