Costache Ioanid – Lecția de Armonie
Nepoate,cică-ntr-o orchestră(fiind ea cam dezacordatăcum se întâmplă câteodată..)în pauză porni taifasul.– Eu sunt nemulțumit profund,vorbi întâiul contrabasul.Dreptate-n lumea asta nu-i!Poftim: vioara, cât un pui!și ea, în frunte;eu, la fund!.– Eu, ce să spun?sări un flaut cu-aroganță.Eu, descendent fără-ndoialădin prima sculă muzicală,sunt pus, așa, doar ca nuanță..Se mai aude oare tonulcând sare bubuind trombonul?Eu sunt și … Citește mai mult