detinuti – Versuri.pro

Stefan Iordache - La Chilia-n Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port, … bis
Oooooof, să vezi stuful cum se înalță să-l mai tai nu pot, .. bis
La Chilia, la tătaru, ah, ce dureros, mai,
Bate Maromet cu paru, ah, ce dureros, mai,
Oooooof, La tătaru, la Chilia, vai ce dureros, mai,
Bate Lungu cu frânghia, ah, ce dureros, mai.
Caraliul strigă tare: „da-i, hoțule, da-i!
C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i! „
Oooooof, Nu pot, domne capitane, rănile mă doare, .. bis
De dimineață pan’ la prânz, ah ce dureros, mai,
O sută de roabe-am dus, ah ce dureros, mai,
Oooooof, de la prânz și până-n seară, vai ce dureros, mai,
Nu le mai țin socoteala, ah ce dureros, mai!
Oooooof, tot cu piatra colțurată, ah, ce dureros,
De nu se ia pe lopata, ah, ce dureros, mai!
Stau în curtea închisorii și-mi vine să mor,
Când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor,
Oooooof, când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor, mai, .. bis
Săpăm șanțuri după șanțuri, fără de folos, mai,
Caraliul strigă tare: „lasă capu’ jos! „
Oooooof, când știam că nimeni altul nu îmi răspundea,
Acum stau la ordonanță, vai de viața mea!
Trece trenul printre munți, ca un șarpe lung,
Încărcat cu deținuți, ah, ce dureros, mai,
Oooooof, și-i lasă în Poarta Albă, ah, ce dureros, mai,
Aicea-i pâinea mai neagră, ah, ce dureros, mai!
Fraților de la Chilia, e de rău cu noi!
Ne mănâncă șerpăria, pe noi și pe voi,
Oooooof, s-o dăm dracului de trestie, pe el de turtoi,
Să mergem și noi acasă, acasă la noi,
Oooooof, la copii și la nevastă, acasă la noi,
La copii și la nevastă, că-s plini de nevoi.

Constantin-Aurel Dragodan - Percheziție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E toamnă, și e noapte, și e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deținuții, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.
Un temnicer, cu mațele pestrițe,
Se leagănă pe lângă osândiți
Și grohăie – obezul cu petlițe:
„Cătați-i bine, c-ăștia-s bandiți!”.
Și, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăși și uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată și lături,
Ca niște șoimi cu aripi jumulite.
Și-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
„Ce-ai fost tu, mă banditule?””Maior.”
„Dar tu?””Episcop.””Și-ăl’lalt?””Inginer.”.
Rămași în pielea goală, cum e ‘bine’,
Un dans grotesc, cu surle, se pornește,
„Mai sus piciorul! Lasă-te pe vine!
Arată ce-ai în gură și-ntre dește!”.
Se răsucesc pe un călcâi, ușor,
Ca și marionetele pe ață.
Episcopul, pe semne-ncepător,
Căzu în fund, ba un boboc de rață.
Apoi când scotocite fură toate
– Căscată, zic, și cuta cea din urmă –
Mânați cu pumni, cu cizme și cu boate,
Spre poarta neagră se-mbulzesc în turmă.
Iar de la subsuoara care strânge
Legăturici cu boarfe ude leoarcă,
Pe trupuri goale, lacrimi grele parcă,
De umilință, curg, și stropi de sânge.
Și înghițiți de gura grea de iad,
Sfâșietor, un urlet se ridică,
În tobele ciomegelor ce cad
Și-un glas țipând: „Omoară-l, Ivănicăăă!!!”

Radu Gyr - Un Cimitir de Deținuți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,
cimitirul nostru tace, adastă,
așteaptă sicrie sărace
cu număr de smoală scris pe capace.
Cimitir fără iarbă, doar humă
ocolit ca o molimă neagră de ciumă,
cimitir fără poveste
unde nu-ngenunchează neveste,
unde mame nu plâng,
unde nu s-aud lacrimi de țânc.
Crucile strâmbe și șchioape
vrură să fugă, să scape,
dar numai o clipă rebele
– parcă somate de sentinele –
au stat s-au supus,
au ridicat mâinile în sus.
Uite, gardianul le pune în fiare
pentru încercare de evadare!
Cât este ziua de lungă,
vântul le numără-n dungă:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toți deținuții prezenți la apel,
toți aliniați pe tăpșan
ca la inspecția domnului Prim-Gardian.
Cât este seară și umbră,
cimitirul tainelor umblă.
Cât este noaptea de-naltă,
cimitirul tainelor tresaltă.
Când luna iese pe coame,
crucilor parcă le e foame,
și în gropi de nămol, osândiții,
flămânzii, lihniții, trudiții,
cu brațele-ntinse spre lună
cer pâine caldă și bună.
Când stelele cad fumegânde,
crucile-s haite flămânde
și gropile șoptesc între ele în șoapte:
– Hei, mâine sau poimâine noapte,
poate-or sosi să scrâșnească-n noroi
și cinci sute treizeci și doi
sau opt sute șapte

Radu Gyr - Cimitirul Deținuților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,
cimitirul nostru tace, adastă,
asteaptă sicrie sărace
cu număr de smoală scris pe capace.
Cimitir fără iarbă, doar humă
ocolit ca o molimă neagră de ciumă,
cimitir fără poveste
unde nu-ngenunchează neveste,
unde mame nu plâng,
unde nu s-aud lacrimi de orfane.
Crucile strâmbe și schioape
vrură să fugă, să scape,
dar numai o clipă rebele
– parcă somate de sentinele –
au stat… s-au supus,
au ridicat mâinile în sus.
Uite, gardianul le pune în fiare
pentru încercare de evadare!
Cât este ziua de lungă,
vântul le numără-n dungă:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toți deținuții prezenți la apel,
toți aliniați pe tapsan
ca la inspecția domnului Prim-Gardian.
Cât este seara și umbra,
cimitirul tainelor umblă.
Cât este noaptea de-naltă,
cimitirul tainelor tresaltă.
Când luna iese pe coame,
crucilor parcă le e foame,
și-n gropi de nămol, osândiții,
flămânzii, lihniții, trudiții,
cu brațele-ntinse spre lună
cer pâine caldă și bună.
Când stelele cad fumegânde,
crucile-s haite flămânde
și gropile șoptesc între ele-n șoapte:
– Hei, mâine sau poimâine noapte,
poate-or sosi să scrâșnească-n noroi
și cinci sute treizeci și doi
sau opt sute șapte…
(Închisoarea Aiud).

Noaptea Tarziu - Le-Am Spus Și Gardienilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Despre pușcăriași].
Mă trezesc în fiecare zi
În celula cu băieții
Patru tipi prietenoși și pupăcioși
Toți mă văd ca pe un loz
Ieri m-au îmbrăcat în roz
Când te văd așa firav, jur că-mi placi grav.
Și asta mă atinge ușor
Al’lalt îmi spune: ba, te omor
Și știu că până voi ieși
Mă vor iubi.
Nu vreau să fiu fetița lor
Le-am spus și gardienilor
Când merg la duș, ușa o închid
Și folosesc săpun lichid
Unu mi-a zis că sunt al lui
E dintre ăia din Vaslui
Și acum își face un șurub
Mi-a zis că mă taie de viu.
Când ziua s-a încheiat
Eu mă ascund sub pat
Asta micu mi-a zis
Tu ești zâna mea din vis [x2].
Unu stă tot timpul doar în colț
El ne zice că e hoț
Dar se uită zi de zi după copii
În pușcărie am un singur vis
Prizonier de 6 luni închis
Printre gratii eu aș vrea să fug din ea.
Și asta mă atinge ușor
Al’lalt îmi spune: ba, te omor
Și știu că până voi ieși
Mă vor iubi.
Nu vreau să fiu fetița lor
Le-am spus și gardienilor
Când merg la duș, ușa o închid
Și folosesc săpun lichid
Unu mi-a zis că sunt al lui
E dintre ăia din Vaslui
Și acum își face un șurub
Mi-a zis că mă taie de viu.
Când ziua s-a încheiat
Eu mă ascund sub pat
Asta micu mi-a zis
Tu ești zâna mea din vis [x2].
Unu spune c-a plecat
De ieri s-a eliberat
Dar mi-a zis că apare în noapte
Să fiu a lui jumătate
Și vrea să facă ceva
Să se întoarcă de-ar putea
Să ne iubim întruna
Îi crapă capul de pune mâna.
Nu vreau să fiu fetița lor
Le-am spus și gardienilor
Când merg la duș, ușa o închid
Și folosesc săpun lichid
Unu mi-a zis că sunt al lui
E dintre ăia din Vaslui
Și acum își face un șurub
Mi-a zis că mă taie de viu

Taraful Ion Tudorache - La Chilia-n Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port,
Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port,
Să vezi stuful cum se înalță, să-l mai tai nu pot,
Să vezi stuful cum se înalță, să-l mai tai nu pot.
La Chilia, la tătaru, ah, ce dureros, mai,
Bate Maromet cu paru, ah, ce dureros, mai,
La tătaru, la Chilia, vai ce dureros, mai,
Bate Lungu cu frânghia, ah, ce dureros, mai.
Caraliul strigă tare: „da-i, hoțule, da-i!
C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i! „
Nu pot, domn’e capitane, rănile mă doare,
Nu pot, domn’e capitane, rănile mă doare.
De dimineața pan’ la prânz, ah ce dureros, mai,
O sută de roabe-am dus, ah ce dureros, mai,
Of, de la prânz și până-n seară, vai ce dureros, mai,
Nu le mai țin socoteala, ah ce dureros, mai!
Of, tot cu piatra colțurată, ah, ce dureros,
De nu se ia pe lopată, ah, ce dureros, mai!
Stau în curtea închisorii și-mi vine să mor,
Când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor,
Of, când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor, mai,
Of, când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor, mai.
Săpăm șanțuri după șanțuri, fără de folos, mai,
Caraliul strigă tare: „lasă capu’ jos! „
Of, când știam că nimeni altul nu îmi răspundea,
Acum stau la ordonanță, vai de viața mea!

Trece trenul printre munți, ca un șarpe lung,
Încărcat cu deținuți, ah, ce dureros, mai,
Of, și-i lasă în Poarta Albă, ah, ce dureros, mai,
Aicea-i pâinea mai neagră, ah, ce dureros, mai!
Fraților de la Chilia, e de rău cu noi!
Ne mănâncă șerpăria, pe noi și pe voi,
Of, s-o dăm dracului de trestie, pe el de turtoi,
Să mergem și noi acasă, acasă la noi,
Of, la copii și la nevastă, acasă la noi,
La copii și la nevastă, să fim de nevoi.