Veta Biriş – Jos la Stâlpul Grădinii
Jos la stâlpul grădiniiPlânge mama miresei,Și tot plânge și suspinăC-are-o floare în grădină.Și cum crește și-nfloreșteLa străini le trebuiește,La străini floarea nu creșteNumai se tot veștejește.Să tot veștejește-ncetPână se uscă de tot,C-așa-i rândul fetelorCum îi rândul merelor.Până-s mere tinereleStau pe crengi înșirățele,Pe când trec și se-nroșescPică jos și putrezesc,Pică jos și putrezesc,La nimeni nu trebuiesc.