Daniel Vişan-Dimitriu – Desene Pe Nisip

Mi-a obosit privireaScrutând spre depărtăriȘi așteptând ivireaDin apa unei mări. A soarelui, a vieții,A chipului ce-l știu,În roua dimineții,Cât visul încă-i viu. Aștept de mult și, poate,Azi voi avea noroc,Și soarta mi te scoateÎn cale, dintr-un ghioc. Sau dintr-o stea de mareAdusă de un valCa, pe nisipul umed,Acoperiți c-un voal. Să desenăm vagi formeVăzute doar … Citește mai mult