deschid mana

În sărăcia cărnii, iată-măcum sunt, Părinte; pulbere de drumpe care vântul abia o suie spre iertare.Dar dacă nu știam cândva să-mi subțiezvocea primitivă încă grosolană,cu lăcomie îmi deschid larg mâna:dă-mi durere hrană cotidiană.