Vasile Alecsandri – Baba Cloanța
Șede baba pe călcâieÎn tufarul cel uscat,Și tot cată ne-ncetatCând la luna cea bălaie,Când la focul cel din sat.Și tot toarce cloanța, toarce,Din măsele clănțănindȘi din degete plesnind.Fusu-i repede se-ntoarce,Iute-n aer sfârâind.„Fugi, Urâte! baba zice,Peste codrul cel frunzos,În pustiu întunecos!Fugi, s-alerge-acum aiceDragul mândrei, Făt-Frumos.De-a veni el după mineSă-1 iubesc eu, numai eu,Dare-ar Domnul-DumnezeuSă-i se-ntoarcă tot … Citește mai mult