demisie – Versuri.pro

Macanache - Șefu'

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Neața Șefu’!
Ia zi, dau și eu un mop?
N-am chef de muncă, ești nebun?
Vreau să stau, să mă plimb în parc, să fac altceva.
Auzi șefu’? (Da)
Ai făcut ce te-am rugat? (Ce m-ai rugat?)
Te-am rugat să nu mai mănânci rahat
Că te murdărești la bot și angajații o să poftească
Să te pupe-n fund, uite așa să rotunjească. (Aha)
Începând de azi eu nu sunt sluga nimănui,
Nu mai pot să mișc un deget din cauza spatelui,
După ce ți-a ridicat matale marele imperiu
În numele veșnicului și nemuritor criteriu
Munca, munca, munca și noaptea și ziua,
Munca, munca, munca, niciodată piua.
Acuma e rându’ tău șefu, să mă răsplătești
Și să-mi dai un mic concediu, să te odihnești.
Să stau și eu cu nepoții și cu strănepoții,
Să mâncăm o gaură de covrig cu toții.
Ia, și șefu’? (Da)
Ar mai fi încă ceva;
M-am gândit ca să îți las ție moștenire șpaga mea.
Ia-ți un Lamborghini, ia-ți o acadea
Dacă nu, puneți-o în cap șefu, spală-te cu ea.
Spală-te cu ea, spală-te cu ea.
Refren: X2
Auzi șefu’? (Da)
Fă și mie o cafea, pune și cremă de lapte și hai repede cu ea!
Auzi șefu? (Da)
Hotărăște-te ce vrei,
Da’ până te hotărăști, dă-mi o bere, două, trei!
Auzi șefu (Da)
Nimica, faceam prezența
Dacă ești sau nu, nu se simte diferența
Mă roade curiozitatea, ai timp de o întrebare?
Spune repede că sunt gata de plecare!
Când erai matale mic, erai șef ca și acum?
Eram șef, mânca-ți-aș gura, da’ la început de drum.
Într-o zi mi-am dat eu seama
Cum să fac, cum să dreg
Și cu alți șefi legături am început să leg.
Dau porunci și ordine, așa fără nicio greață
Când mă supără vreunu, concediu pe viață.
Păi și dacă pleacă toți, nu dai în faliment?
N-o să plece, că chiria vine permanent.
Auzi șefu’?
Da
Stai bre, ho, nu mai țipa
Păi da’ mai scutește-mă, ia mai du-te-n Panama
Mă gândeam alaltăieri șefu să mă fac tot șef,
Să muncesc când mi se scoală și când am eu chef.
A, și șefu’?
Da
Ar mai fi încă ceva:
Nu trebe să-mi dai concediu, îți dau eu demisia
Păi da’ tu ești om de bază aicia, nu te las să pleci
Hai scutește-mă, mânca-ți-aș că tre’ să mă duc la meci!
Refren: X2
Auzi șefu’? (Da)
Fă și mie o cafea, pune și cremă de lapte și hai repede cu ea!
Auzi șefu? (Da)
Hotărăște-te ce vrei,
Da’ până te hotărăști, dă-mi o bere, două, trei!
Auzi șefu? (Nu)
Păi du-te la ORL
Să vezi de n-auzi după-aia toate aurorele
M-a lovit norocu’ șefu’, ia zi, vrei să povestesc?
Mi-am deschis afacere și-acum „prosperesc”.
Angajații mă respectă, unii mă iubesc!
Încetează că mă doare, nici nu mă-ndoiesc!
Nu e cine știe ce (Așa) da’ e cât de cât.(Bun)
Și mi-a mers bine din start, de la început.
Auzi șefu’?(Da)
Cum mai merge compania?
Cum să meargă? Nu mai merge, din păcate, sărăcia.
„Mi-a” luat casa, „mi-a” luat masa, m-a lăsat ăștia pe drumuri.
Pe drumuri, pe drumuri, da’ tot n-ai scăpat de fumuri.
Obiceiuri vechi, nu mai pot să scap de ele (Nașpa)
Mi-a intrat în sânge, mi-a intrat sub piele
Auzi șefu’?(Da) Nu ai câteva lovele?
Am da’ nu vrei să muncești și tu pentru ele?
Îți dau tot ce ai tu nevoie că nu am uitat,
Că nici eu nu aveam de muncă și m-ai ajutat.
Am o mică pensiune de cinci stele lângă lac
Unde vii, muncești și pleci după bunul plac!
Munca, munca, munca și noaptea și ziua;
Munca, munca, munca, niciodată piua!
După bunul plac..
CHECK IT OUT!CHECK IT OUT!

Cumicu feat Dj Twist - Demisia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu vreau faima, mă f*t în ea, de asta plec.
Nu mă văd vedetă, nu știu să scot bani de pe CEC,
Nu știu să nu știu, doar să fac rap și doar atât.
Le dau poezii ca MC, ca om îi f*t în gât.
Au fost vremuri când munceam pe PC 12 ore pe zi,
Vroiam să fiu MC, nu și producător și știi…
E de c***t când faci ceva adevărat
Să fii criticat că-i prost înregistrat.
Am hotărât să fac rap „așa, în trecere”
Și trebuie să recunosc că a fost cea mai proastă alegere.
Trebuia să fac manele, să arunc lovele peste umăr,
Să spună fanii, nu femeia: „În seara asta fără număr”.
Sunt sictirit că batem pasul pe loc
Și în loc să facem Hip-Hop vrem să ajungem în top.
Eu dau albume moca de la mic direct pe net,
Chiar dacă asta înseamnă că îmi fac gaură în buget.
Sunt oameni care mă respectă,
Care cred că sunt cel mai bun MC
Și totuși nu sunt de acord, să știi…
Sunt de părere că tot ce fac eu, e vraiste.
Singura diferență e că eu sunt sincer, recunoaște.
Am fost întrebat câți ani de rap am în spate.
Ce p**a mea? Facem rap aici pe carte de muncă, frate?
Eu dau nume mereu, nu mă feresc,
Și încă îl vreau să-l văd pe Bitza zicând: „Salam Șesesc”.
O spun că o fac de dragul artei, că nu-i așa?
O fac de dragul prostului din mine care a fost cândva.
Au fost vremuri în liceu când făceam battle și-n WC (veceu),
Aveam vise și eu, să ajung mare pe TV (teveu).
În timp am realizat că mișcarea e cam moartă,
Și că mulți se cred legende, ba, pe care hartă?

Gnom - Demisia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt prizonierul unui birou, dintr-o clădire de birouri
Abator de roboți toți plătiți cu prea puține zerouri
Formatat de proceduri și alte mizerii în cauză
Am fost dresat să beau apoi să m****s doar când am pauză
Sclavi pe plantație, oare care cedează primu’?
Hipnotizați de monitor, monitorizați în continuu
Un management cu ochii atintiți, gata să tragă
Și supervizori aleși dintre noi ca-n lagăr
Apeluri peste apeluri, nu-mi lasă sănătatea să fugă
Cred c-o să surzim cu toții de la volumul ăsta de muncă
Încep să văd în ceață, mi-e și greață, parcă vin toate frate
Simt că m-așteaptă o targă dragă și niște halate albe
Să poți respira aici, e doar un miraj
E mai mult decât greu, fiecare-i pe pielea lui ca un tatuaj
Tre’ să fii concentrat ca Maggie și Knorr la un loc
Da’ cum c***t, când de 8 luni nu dorm aproape deloc
Și nu-i ok dude, shau, man, pif, c***e
Tre’ să mă milogesc mult timp, pentru 2 minute la baie
Mă lovesc de-același „Nu, asta fură”,
Asta-i bună, cum ar fi s-o ard cu durere rasta-n p**a și să-ți vomit pe tastatură?
Tura asta-i dură, muncim noaptea ca liliecii
Și după 9 ore ne târâm corpu’ prin metrouri ca melcii
Și-acasă ne-nvârtim prin pat ca un vinil, somnu’ nu vine,
Cu asta basta, Moș Ene e prea bătrân să mai ajungă pe la orele astea
Am ajuns în schimb toți legume, suntem toți în aceeași oală
Și creierele fierb de furie a nu știu a câta oară
Pentru noi nu există weekend, e doar miercuri sau joi
Vreau să fac o cerere scrisă, îmi vreau viața înapoi
C-am neuronii tociți, de la ce zic ei că-i rutină
Și mii de [?] pe retină
Am aceeași durere de cap continuă, cu care m-am obișnuit
Și-am amintiri vagi de pe vremea când eram liniștit
Parcă, parcă nu trebuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva
Parcă, parcă nu trebuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva

Omu Gnom - Demisia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt prizonierul unui birou, dintr-o clădire de birouri
Abator de roboți toți plătiți cu prea puține zerouri
Formatat de proceduri și alte mizerii în cauză
Am fost dresat să beau apoi să m****s doar când am pauză
Sclavi pe plantație, oare care cedează primu’?
Hipnotizați de monitor, monitorizați în continuu
Un management cu ochii atintiți, gata să tragă
Și supervizori aleși dintre noi ca-n lagăr
Apeluri peste apeluri, nu-mi lasă sănătatea să fugă
Cred c-o să surzim cu toții de la volumul ăsta de muncă
Încep să văd în ceață, mi-e și greață, parcă vin toate frate
Simt că m-așteaptă o targă dragă și niște halate albe
Să poți respira aici, e doar un miraj
E mai mult decât greu, fiecare-i pe pielea lui ca un tatuaj
Tre’ să fii concentrat ca Maggi și Knorr la un loc
Da’ cum c***t, când de 8 luni nu dorm aproape deloc
Și nu-i ok dude, shau, man, pif, c***e
Tre’ să mă milogesc mult timp, pentru 2 minute la baie
Mă lovesc de-același „Nu, asta fură”,
Asta-i bună, cum ar fi s-o ard cu durere rasta-n p**a și să-ți vomit pe tastatură?
Tura asta-i dură, muncim noaptea ca liliecii
Și după 9 ore ne târâm corpu’ prin metrouri ca melcii
Și-acasă ne-nvârtim prin pat ca un vinil, somnu’ nu vine,
Cu asta basta, Moș Ene e prea bătrân să mai ajungă pe la orele astea
Am ajuns în schimb toți legume, suntem toți în aceeași oală
Și creierele fierb de furie a nu știu a câta oară
Pentru noi nu există weekend, e doar miercuri sau joi
Vreau să fac o cerere scrisă, îmi vreau viața înapoi
C-am neuronii tociți, de la ce zic ei că-i rutină
Și mii de vase eșuând fantastic pe retină
Am aceeași durere de cap continuă, cu care m-am obișnuit
Și-am amintiri vagi de pe vremea când eram liniștit.
Parcă, parcă nu trebuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva
Parcă, parcă nu trbuia să fie așa
Parcă-aveam scopuri, planuri sau așa ceva