Gheorghe Tomozei – De Provincie

Soarele, în sfârșit. Ca maică mare(numai literar numită bunică)desenzez o cruce în carnea luiși apoi îl mănânc. Ca-n piei de Cordoba,cărțile mele sunt legate în coji de pâineși mă las acestei solubile străvezimice mișcă pe lungi foi galbenecernelurile poeților provinciali.(Provinciali sunt toți poețiiîncă în viață)Mâna mi se usucă-ntr-o carte,semn,la pagina pururi nescrisă.Pare o mână furișată-n … Citește mai mult