de profundis varianta

E-n cameră-ntuneric des,Tatăl meu doarme, eu veghez.La lumânare chipu-amarAl mortului e ca de var.Bâzâie muște, în miros de flori,Ascult tăcut, nesimțitor.La ușă vântul bate-abia.Cu clinchet se deschide ea.Și-afară freamătă un lan,Pe cer scrâșnește soarele avan.De fructe pom și tufă-n jos se-ntind,Păsări și fluturi trec prin aer vâjâind.Cosesc țăranii pe ogorÎn liniștea amiezii-adânci de zor.O cruce … Citește mai mult