Eugenio Montale – De-a Lungul Mării
Crește vântul, bezna e sfârtecată,Umbra pe care o lași pe plăpândapalisadă se-ncrețește. Prea târziu.Ca să nu mai fii tu însăți! Din palmierse prăbușește șoarecul, fulgerul e la fitil,lângă lungile gene ale privirii tale.