daruri – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Alt Poem Al Darurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte și cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobișnuit,
Pentru rațiune, care nu va înceta să viseze
La un plan al labirintului,
Pentru chipul Elenei și stăruința lui Ulise,
Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalți
Așa cum îi vede Dumnezeu,
Pentru tăria diamantului și apa curgătoare,
Pentru algebră, palat de cleștar desăvârșit,
Pentru monedele mistice ale lui Angelus Silesius,
Pentru Schopenhauer,
Care a dezlegat probabil taina universului,
Pentru strălucirea focului
Pe care nici o ființă omenească nu-l poate privi fără o veche uimire,
Pentru mahon, cedru și santal,
Pentru pâine și sare,
Pentru misterul trandafirului
Care dăruiește culoare fără să o vadă,
Pentru câteva seri și dimineți din 1955,
Pentru vajnicii văcari ai pampei
Care mână cirezile în revărsat de zori,
Pentru ceasul dimineții la Montevideo,
Pentru arta prieteniei,
Pentru ultima zi a lui Socrate,
Pentru cuvintele care s-au spus într-un asfințit
De pe o cruce spre altă cruce,
Pentru acel vis al Islamului care a cuprins
O mie de nopți și încă una,
Pentru acel alt vis al iadului,
Cu un turn de foc ce purifică
Și sfere de slavă
Pentru Swedenborg,
Care stătea de vorbă cu îngerii pe străzile Londrei,
Pentru râurile tainice și străvechi
Care se adună în mine,
Pentru limba pe care, cu veacuri în urmă, am vorbit-o în Northumbria,
Pentru spada și harpa saxonilor,
pentru mare, care este un pustiu strălucitor
Și o mulțime de lucruri pe care nu le cunoaștem
Și un epitaf al vikingilor,
Pentru muzica verbală a Angliei,
Pentru muzica verbală a Germaniei,
Pentru aur, care strălucește în versuri,
Pentru strălucitoarea iarnă,
Pentru numele unei cărți pe care n-am citit-o:
Gesta Dei per Francos,
Pentru Verlaine, nevinovat precum păsările,
Pentru prisma de cleștar și greutatea de bronz,
Pentru dungile de pe blana tigrului,
Pentru înaltele turnuri din San Francisco și de pe insula Manhattan,
Pentru diminețile din Texas,
Pentru sevilianul care a redactat Epistola Morală
Și al cărui nume, cum el și-a dorit-o, a rămas necunoscut,
Pentru Seneca și Lucan, din Cordoba,
Care, înainte de a exista spaniola, au scris
Toată literatura spaniolă,
Pentru geometricul și vitejescul joc de șah,
Pentru țestoasa lui Zenon și harta lui Royce,
Pentru mirosul medicinal al eucalipților,
Pentru limbaj, care poate simula cunoașterea,
Pentru uitare, care anulează ori modifică trecutul,
Pentru obicei,
Care ne repetă sau ne confirmă ca o oglindă,
Pentru dimineață, care ne dăruiește iluzia unui început,
Pentru noapte, pentru întunericul și astronomia ei,
Pentru curajul și fericirea celorlalți,
Pentru patrie, simțită în floarea de iasomie
Ori într-o spadă veche,
Pentru Whitman și Francesco d’Asisi, care au scris acest poem,
Pentru faptul că poemul este inepuizabil
Și se confundă cu suma făpturilor Domnului
Și nu va ajunge niciodată la ultimul vers
Și este mereu altul, potrivit oamenilor,
Pentru Frances Haslam, care a cerut iertare fiilor săi
Pentru că murea atât de încet,
Pentru minutele ce precedă somnul,
Pentru vis și moarte,
Aceste două comori ascunse,
Pentru darurile lăuntrice pe care nu le pomenesc,
Pentru muzică, tainică formă a timpului.

Margareta Paslaru - Iubindu-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muzica Margareta Pâslaru; versuri Mariana Dumitrescu.
Darurile mele ce puține-au fost și fără rost,
Tineretea mea aramie ca o pâine de grâu,
S-o ții în mâinile tale darurile mele,
Darurile mele.
Iubindu-te aș fi vrut
Să-ți dau tot
Din tot ce-am avut
Pentru c-am avut prea puțin.
Iubindu-te aș fi vrut
Să-ți dau tot
Ce ți-ar fi trebuit
Ca să fii fericit.
Iubindu-te mai mult
Decât am avut ți-am dat
Pentru c-am furat de pretutindeni
Ca s-arunc în balanță
Și ea s-atarne spre tine.
Darurile mele ce puține-au fost și fără rost,
Tineretea mea aramie ca o pâine de grâu,
S-o ții în mâinile tale darurile mele,
Darurile mele.
Iubindu-te aș fi vrut
Să-ți dau tot
Din tot ce-am avut
Pentru c-am avut prea puțin.
Iubindu-te aș fi vrut
Să-ți dau tot
Ce ți-ar fi trebuit
Ca să fii fericit.
Iubindu-te mai mult
Decât am avut ți-am dat
Pentru c-am furat de pretutindeni
Ca s-arunc în balanță
Și ea s-atarne spre tine

Magda Isanos - Daruri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu ești în inima mea ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care îl cercetez mirată iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.
Ești tainica-mi putere și mândrie,
de când te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai făcut țărâna mai ușoară
și inima așa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.
Acestea toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dându-ți dar.

Monica Berglund - Daruri Din Inima Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Daruri din inima mea.
Din daruri lumea s-a făcut,
Așa credeam fiind copil;
Acum însă, cred că s-a născut
Din suferință și din chin.
În lumea de copii vedeam
Cum darurile mici formau prietenii;
Și mai târziu am învățat
Cum darurile mari puteau uni.
Copil fiind, primeam și dăruiam cu drag,
Aș face și acum la fel,
Însă observ că totul s-a schimbat,
Și darul e condiționat.
Probabil că au fost acei
Ce n-au avut nimic de dat;
Și în micimea sufletului lor
Nici să primească n-au mai încercat.
Credeam așadar, copil fiind,
Că lumea, însăși, e un dar;
Și dăruindu-mă câte puțin,
Lumii să dăruiesc am încercat.
Și căutând să văd ce le lipsea,
La fiecare-n suflet am intrat;
Și spaima m-a cuprins văzând
În loc de daruri, doar suferință și păcat.
Speriată darurile înapoi mi-am luat,
Căci pentru ele loc nu mai aveau;
De atunci prin lume-am alergat
Daruri purtând în suflet, nu păcat.
Acum aș vrea să poposesc puțin..
Cere-mi orice și îți voi da;
Căci ceea ce îți dăruiesc
Sunt daruri din inima mea.

Michelangelo - 299

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Papuci și zahăr, torte – daruri grele,
de mai socoți și-un vin ce te pătrunde –
mă stingheresc cu toate: a răspunde,
deasupra stă cu mult putinței mele.
Prea multă vreme bună moaie vele
pe luciul mării calme și rotunde,
încât plăpânda-mi barcă pare-n unde
un pai de care-și leagă jocul ele.
La darul pentru gură și picioare
și câte toate ale dărniciei,
ce mi-s placate și folositoare.
Signor, ca să răspund mărinimiei,
eu de m-aș da aș fără valoare:
nu e un dar plătirea datoriei.

Mioara Pitulice - Cin' Face Paralele? (Ține, Doamne, Luna Nouă!)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Leano, frunză verde-a murele,
Leano, cin’ face paralele?
Leano, neicuța cu palmele,
Neicuța cu palmele
Și tu iei cu brațele,
Leano, și tu iei cu brațele.
Leano, frunză verde, fir cu rouă,
Leano, ține, Doamne, luna nouă,
Leano, c-am prins ibovnică nouă,
Cu a veche să fac două
Pe cea veche s-o cinstesc,
Leano, pe cea nouă s-o iubesc.
Leano, căci pe câte le-am iubit,
Leano, la toate le-am dăruit,
Leano, numai aur și argint,
Dar p-asta care-o iubesc
N-am cu ce s-o dăruiesc,
Leano, că sunt în scara de jos.

Constantin Michael-Titus - Daruri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu cumpăr bucurii din stele și din vise și le înșir pe raze de soare cu sărutări pe șirul anilor vieții. Eu cumpăr bucurii în ceruri și în simple frunze de arbori și le împletesc în formă de cunună pentru tine. Eu cumpăr bucurii din florile umile sau semețe, pe pajiști sau în sere, și fac din ele un buchet legat cu gândurile mele. Eu ți-l ofer. Eu cumpăr bucurii plângând de fericire când mă pierd în ochii tăi, și când te am în brațe știu că am lăsat umanitatea toată lipsită de bucuriile pe care eu ți le-am cumpărat. Eu cumpăr bucurii ca să le pun să te strige, să te cheme, să te pecetluiască a mea, a mea, așa cum numai între noi se poate, înlănțuiți în bucurii.

Ceata De Feciori Din Sinca Veche - De Roagă Se Roagă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De roagă se roagă, de roagă se roagă
Dale lui doamne, doi la Dumnezeu
Pe ei să-i sloboze, pe ei să-i sloboze
Dale lui doamne, negrii-s vânătorii
Jos pe vale-n josu, jos pe vale-n josu
Dale lui doamne, că ei ce-or aflat
C-aveți livezi verzi, c-aveți livezi verzi
Dale lui doamne, mijloc de livezi
Cerbu-i trestioru, cerbu-i trestioru
Dale lui doamne, gura-i păltioru
În coarnele lui, în coarnele lui
Dale lui doamne, arme voinicești
Pe spatele lui, pe spatele lui
Dale lui doamne, cunună de zână
Pe șalele lui, pe șalele lui
Dale lui doamne, masă de mătase
Îndoită-n șase, îndoită-n șase
Dale lui doamne, de l-am putea prinde.
FATĂ
De l-am putea prinde, de l-am putea prinde
Dale lui doamne, dar noi ce i-om lua
Cununa i-om lua-o, cununa i-om lua-o
Dale lui doamne, și-n dar cui i-om da-o
Fetei gazdă ei, fetei gazdă ei
Dale lui doamne, ca să se fălească
Ca să se fălească, ca să se fălească
Dale lui doamne, mulți ani să trăiască.
BĂIAT
De l-am putea prinde, de l-am putea prinde
Dale lui doamne, dar noi ce i-om lua
Armele i-om lua, armele i-om lua
Dale lui doamne, și-n dar cui le-om da
Feciorului gazdă, feciorului gazdă
Dale lui doamne, ca să se fălească
Ca să se fălească, ca să se fălească
Dale lui doamne, mulți ani să trăiască.
FAMILIE
De l-am putea prinde, de l-am putea prinde
Dale lui doamne, cerbu-i cu totu
Și-n dar cui l-om da, și-n dar cui l-om da
Dale lui doamne, jupânului gazdă
Ca să se fălească, ca să se fălească
Dale lui doamne, mulți ani să trăiască.
JUPÂNEASĂ (FEMEIE SINGURĂ)
De l-am putea prinde, de l-am putea prinde
Dale lui doamne, dar noi ce i-om lua
Noi masa i-om lua-o, noi masa i-om lua-o
Dale lui doamne, și-n dar cui i-om da-o
Jupânesei gazdă, jupânesei gazdă
Dale lui doamne, ca să se fălească
Ca să se fălească, ca să se fălească
Dale lui doamne, mulți ani să trăiască.
Seara de astă seară
La mulți ani!

Johann Wolfgang Von Goethe - Darul de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubită scumpă! Iată o cutie
Cu dulciuri, fel de fel, tot ce-i mai bun.
Sunt fructe pregătite de Crăciun
În dar copiilor cuminți să fie.
Apoi, cu spuma poeziei, ție
O vorbă înflorită-ar fi să-ți spun,
Dar nu! De ce în van deșertăciuni,
Orbire și-adulări de poezie?
De altceva ce inima-mi presimte
Și-n suflet ți-ar pătrunde-n depărtare,
Ar fi s-adie, pentru tine doar.
Cu fluturări de-aducere aminte,
Cum stelele-ar licări odihnitoare;
O, nu-mi disprețui măruntul dar.

Rumi - Un Prieten a Venit Să-l Viziteze pe Iosif

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un prieten a venit să-l viziteze pe Iosif.
Iosif l-a întrebat:
”Ce mi-ai adus?”
Prietenul a răspuns:
”Ce aș fi putut să-ți aduc
astfel încât tu să nu ai sau să ai nevoie?
Nimic nu este mai frumos decât chipul tău.
Ți-am adus o oglindă.”
Ce nu are Dumnezeu
Dar ar putea avea nevoie?
Lui Dumnezeu trebuie să-i aduci
o inimă strălucitoare
pentru ca să se vadă pe El însuși în ea.
”Iubirea a spus – Oglinda”