Arthur Rimbaud – Dar Auzi
Dar auzi, săracii,prin amurg cum mugîn april araciimazării, -n vaiug!.În curata-i ceațăcătre, Febe, -așavezi cum fruntea-și înalțăsfinții de cândva…Dincolo de case,capuri, – ei nu vor,Antici dragi, să-și laseacest filtru-al lor…Însă nu-i astrală,nici festivă, -I drept,bruma ce-o exalăăst nocturn efect.Totuși, ei există,– Sicilii, Germanii,în această tristăpâclă, neguri stranii.