Daniel Vişan-Dimitriu – Dansul Uitării
Ți-aș scrie și te-aș invitaÎn parc, pe vechile alei,Să ne-amintim de anii-aceiCând totu-n jur ne surâdea.Și te-aș privi, și m-ai privi,Așa cum o făceam cândva,Nemaigândind la altceva,Și-am alerga ca doi copii.Nu mi-ar păsa că frunze morȘi cad foșnind un ultim cântPlutind spre-un petec de pământCe le așteaptă răbdător.Acolo, de-ai veni, aș vrea,Sub frunze-n ultimul balans,Să … Citește mai mult