dansul mortii – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Dans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea în stradă citește ziarul
așezat pe fața cerșetorului mort,
moartea în cârciumă-și umple paharul,
moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.
Perie-i haina, linge-i pantofii,
fii-i pentru o viață valet de lux,
chelia de aur a Sfintei Sofii
lucească-n sângele tău la reflux.
O, dans al morții, clatină-ți lanțul,
sclav muzical, fericit instrument…
Prin carnea noastră umblă Bizanțul,
ba Europa, ba Orient.

Johann Wolfgang Von Goethe - Dansul Macabru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În miezul de noapte stă paznicul în turn
Privind cum se-nșiră morminte;
Ca ziua e-acum cimitirul nocturn
Sub razele lunii preasfinte.
Se mișcă-un mormânt, și un altul apoi:
Apar un bărbat și-o femeie în noi
Și albe cămăși ce atârnă.
Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți,
În horă se-rânduiesc glezne
De tineri, bătrâni, cerșetori și de prinți,
Dar dansul sub văluri nu-i lesne.
Și, cum de rușine aici nu mai pot,
Cu toții se scutură, și-și leapădă tot
Și-s movile albe de giulgiuri.
Picioare ezită, sar coapse acum
Și toți în mișcări se încurcă;
Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum
Bat lemne în ritm de mazurcă.
Pe paznic ridicoli acum îl cuprind
Și-un hâtru-i șoptește-n urechi, ispitind:
„Hai, du-te și ia un lințoliu!”.
El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși
Sfințite, apoi se salvează.
Și luna mai scaldă-n lumină și-acuşi
Un dans ce te vâră în groază.
Dar unul dispare, și altul curând,
Pier astfel, cu toții-mbrăcați, rând pe rând
Și țuști! se ascund pe sub iarbă.
Doar unul se-mpiedică-n mers în sfârșit
Și-abia se mai prinde de cripte;
Atât de rău semenii nu l-au rănit,
Și giulgiul prin aer și-l simte.
El zgâlțâie ușa ce-l zvârle-ndărăt,
– metalice cruci pe ea-n sclipăt se văd –
Și ce fericire pe paznic!.
Cămașa și-o vrea și nu stă el defel
Și, tot cu mișcări imprudente,
Se cațără-așa din crenel în crenel
Pe goticul turn cu-ornamente!
S-a zis și cu paznicul, vai! ce năuc!
Și urcă mereu din ciubuc în ciubuc,
Păianjen cu iuți picioroange.
Mai palid tot tremură paznicul sus,
Lințoliul l-ar da cu plăcere.
Când gheare – ah, viața de-acum i s-a dus! –
O margine prind cu putere.
Se-ntunecă luna, lumina-a pierit
Și clopotul tună de unu cumplit;
Jos țândări scheletul se face.

E-An-Na - Jiana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dedesubtul tălpii noastre,
Ei s-adună ca să joace,
Dedesuptului jiană
Însingurarea le-o preface
În salbă de-argint şi mărgele.
Mortul nostru dănţuieşte,
suflet comun şi de foc şi de apă moartă
joacă-i în jur Jiana celor ce n-au fost să fie.
Oglinda lumii-i vie,
poarta sa e pustie,
ţesătura dintre lumi descoase
În tainice prinoase
(duhuri) de prin ochiuri friguroase
se desprind din pânză.
În Jiană curge focul,
dănţuieşte cu sorocul,
Cuget de piatră i-e starea
Mortului ce-nghite marea
Spre-a o-nfiinţa în cer.
Înspre cer desfac potecă
În văzduh ce-nghite stele.
Duhul celor stinşi s-aprinde
ca un cerc de fier fierbinte.
Mortul dănţuieşte!
Inima-i plesneşte!.
În pas de moarte ne ridică
Din al nostru trup-ţărână
Spre-adâncimi înalte-n mâna
Zeului-quasar, în mână.
Luminează-n somn darul de vecie
De-a vedea prin tunel de trecută pânză.
Dă să-mi crească-n ochi un milion de aripi
Şi în aripi zece mii de ochi.
Să văd cum toate lumile
Îşi aprind deodată bezna.
Să văd cum toate lumile
S-prăpădesc în caznă!.
Dedesubtul tălpii noastre,
Ei s-adună ca să joace.
Dedesuptului jiană
Însingurarea le-o preface
În salbă de-argint şi mărgele.
Mortul nostru dănţuieşte,
suflet comun şi de foc şi de apă vie,
joacă-i în jur Jiana celor ce n-au fost să fie

Iron Maiden - Dansul Morții (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hai să-ți spun o poveste care să-ți dea fiori
Despre un lucru care l-am văzut
Într-o noapte rătăcind în luncă
Am băut, dar nu mult.
Hoineăream, bucurându-mă de strălucitoarea lumină a lunii
Uitându-mă sus la stele
Fără a fi conștient de o prezență aproape de mine
Privind fiecare mișcare a mea.
Simțindu-mă speriat am căzut în genunchi
Ceva apucându-mă dintre copaci
Ducându-mă într-un loc nesfânt
Și acolo am căzut în necredință.
Atunci ei m-au convocat să mă alătur lor
În dansul morților
În cercul de foc i-am urmărit
În mijloc am fost dus.
Ca și cum timpul s-a oprit eram înțepenit de frică
Dar tot am vrut să merg
Și flacăra focului nu m-a rănit
Mergând pe cărbuni.
Și am simțit că eram în transă
Și spiritul meu a fost ridicat din mine
Și să fi avut cineva șansa
A fi martor la ce s-a întâmplat cu mine.
Și am dansat și m-am zbenguit și am cântat cu ei
Toti aveau moarte în ochii lor
Ei erau figuri fără viață, nemorți toți
Ei s-au urcat din iad.
Dansând cu moartea
Spiritul meu liber râdea și zbiera la mine
Sub corpul meu nemort
Doar am dansat cercul morții.
Până când a venit timpul reîntregirii
Spiritul meu a venit înapoi jos la mine
Nu știam dacă eram viu sau mort
Căci toți ceilalți s-au unit cu mine.
Cu noroc atunci a început o încăierare
Ce le-a luat gândul de la mine
Când ei și-au luat privirile de la mine
Acela a fost momentul când am fugit.
Am fugit ca iadul, mai repede decât vântul
Iar înapoi nu am aruncat nicio privire
Un lucru care nu am îndrăznit să-l fac
A fost să privesc direct în față.
Când știi că timpul tău a venit
Vei știi că vei fi pregătit pentru el
Spune ultimele cuvinte de rămas bun către toată lumea
Bea și spune o rugăciune pentru el.
Când dormi, când stai în pat
Și te trezești din vise pentru a merge să dansezi cu moartea
Când dormi, când stai în pat
Și te trezești din vise pentru a merge să dansezi cu moartea.
Până astăzi, bănuiesc că nu voi ști niciodată
De ce m-au lăsat ei să plec
Dar niciodată nu voi mai merge să dansez
Decât până înainte să dansez cu moartea

Nina Cassian - Dans Macabru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rochiile copilăriei mele
dansează în jurul meu
fără cap
fără picioare
fără brațe,
doar exuberante, transparente țesături
de Mozart și Scarlatti,
doar desene de Klee și Miro –
rochiile mele dansează,
amputate,
decapitate.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020

Arthur Rimbaud - Balul Spânzuraților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În neagra, ciunta furcă, bună,
Ai diavolilor paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscați, scheletici Saladini.
Jupânul Scaraoțchi de ștreang își trage, crunte,
Micuțele paiațe, pe cer hlizite-acum,
Și, negre, cu papucul lovindu-le în frunte,
Le face să danseze în cântec de Crăciun!
Paiațele, izbite, în brațe ca șuvițe
Se-nlănțuie: orgi negre par piepturile lor,
Odinioară strânse de gingașe domnițe,
Și se ciocnesc întruna în lung, hidos amor.
Ura! Voi, dansatorii lipsiți acum de burtă!
Aici poți să te zbengui pe scenă-n lung și lat!
Hop! nu mai poți ști dacă e dans sau dacă-i luptă!
La scripcă-i Scaraoțchi tot scârțâie turbat!
Călcâie crunte, totuși, sandala n-or s-o roadă!
Și-au lepădat cămașa de piele-aproape toți:
Puțin jenat e restul, dar poate să se vadă.
Căciuli pe cap le pune zăpada la netoți:
Se prăbușește corbul pe-aceste hârci crăpate,
Le-atârnă de bărbie un ciot de carne-abia:
S-ar zice că în sumbre încăierări s-ar bate
Viteji cumpliți, izbindu-și armuri de mucava.
Ura! Ce vifor suflă la balul de schelete!
Mugește neagra furcă, cum urlă orgi de fier!
Vin lupii să răspundă din crânguri violente:
La orizont, ca roșul infern e-ntregul cer.
Hai, zgâlțâiți-mi p-ăștia cu ifose funebre,
Ce ipocriți prefiră cu cioatele lor mari
Mătănii de iubire pe palele vertebrate:
Aici nu-i mănăstire, voi răposați bizari!
O, iată că în toiul macabrului dans sare
În roșul cer un mare schelet nebun, ce-i dus
De-avânt, cum calul saltă pe aprige picioare:
Și, tot de-ntinse funii simțindu-se condus,
Cu strigăte ca-n rânjet, puternic își cuprinde
Femurul, care crapă, cu degetele mici
Și iar în bal țâșnește cu cânt de oseminte,
Cum în baracă intră din nou un măscărici.
În neagra, ciunta furcă, bună,
Ai diavolului paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscați, scheletici Saladini.